Expoziția de pictură a Pușei Pîslaru cu genericul “Sufletul floare”, al cărei vernisaj a avut loc săptămâna trecută la Galeria de Artă “Ion Irimescu” din municipiul Suceava, este un discurs plastic de deplină maturitate “cu o retorică – așa cum remarca Sabina Fânaru – a liniștii și contemplației”. Înscriindu-se în curriculum-ul său expozițional ca o continuare a aceluiași “poem simfonic și liturgic” pe care l-a compus anul trecut și l-a prezentat cu titlul “Trezirea sufletului”, o spectaculară înșiruire de “icoane ale misterului”, “respirații prin care se lasă atinsă veșnicia”, cum spunea părintele Constantin Hrehor, desfășurarea plastică alcătuită din cele 31 de lucrări (care au ca piesă de legătură cu expoziția precedentă tripticul “Izvorul rugăciunii”) creează o dublă emoție, atât prin explozia de culoare, cât și prin pulsațiile energetice care sunt percepute la vizionare. Pușa Pîslaru, despre care criticul de artă Valentin Ciucă spunea că este “marcată de zona cogitațiunilor ezoterice” și “încearcă să materializeze în pictură concepte abisale despre iubire, viață și moarte, ființă, masculin, feminin”, imaginând “în maniera transcedentală a hinduismului, scene unde simbolurile presupun o decodificare savantă”, a sărbătorit totodată momentul trecerii unui solemn prag existențial, moment care l-a determinat pe sculptorul Mircea Dăneasă să sublinieze faptul că, “dacă Bucovina, din punct de vedere cultural, se caracterizează prin personalități centenare și semicentenare, în artă, la 50 de ani, este vorba de începuturi”. “În muzică – le-a explicat el celor care au ridicat sprânceana în semn de întrebare – genialitatea este posibilă la vârstă fragedă. În arta plastică, prin specificul limbajului vizual, marile sinteze presupun acumulări consistente și îndelungate. De aceea un artist plastic semicentenar este un artist foarte tânăr”. Este și motivul pentru care Pușa Pîslaru mi-a spus, cu câteva zile înaintea manifestării, când am vizitat-o în atelier, că “Sufletul floare” este doar o treaptă în continua sa transformare și înflorire spirituală, “o mărturisire care nu se oprește și care continuă”. O expoziție cu o tematică pe care prof. Adrian Bocancea, pe care am avut bucuria să-l revăd cu acest prilej la Suceava după o îndelungată absență, a apreciat-o ca fiind “plină de lumină, de delicatețe și de finețe”.
