Postul și rugăciunea

Postul și rugăciunea sunt puteri de sus, care înveșnicesc pe om încă de aici, și-l conduc, ajutându-l să se ridice treaptă cu treaptă, spre limanul fericit al învierii.
Dacă postul și rugăciunea lucrează în ființa noastră, a fiecăruia din noi, ele produc, prin caracterul lor comunitar obștesc, o întreagă serie de virtuți obștești, ce stau la baza vieții creștine, tocmite pe dreptate, dragoste, respect reciproc, încredere, cinste, demnitate etc.
În acest chip rugăciunea și postul devin mijloace de unitate umană și creștină, de solidaritate în dragoste, înlăturând egoismul, nedreptatea, asuprirea care generează ura, vrajba, răutatea și neînțelegerea dintre oameni și popoare.
Numai când ne vom elibera de slăbiciuni și păcate vom vedea adevărata statură și autentica noastră armură a sufletului, de adevărați fii ai lui Dumnezeu.
Numai prin lupta ce o ducem cu păcatul, prin rugăciune și post, întrezărim împărăția cerurilor deschizându-se pentru noi.
Să ne înmulțim puterile trupești și sufletești ca într-un focar de raze de lumină, să ne rupem de păcatele veacului acestuia, urmându-L pe Domnul Iisus, pas cu pas!
Să punem la inimă cuvântul Său și să ne rugăm postind și să postim rugându-ne, ca El să ne dezlege de orice legătură a celui rău și de orice cursă a vrăjmașului, ca purificați de orice necurăție să devenim părtași ai Sfintei Sale cine, în ziua cea neînserată a Învierii Sale.
(pr. Ion Cârciuleanu)