Biserica Ortodoxă Română a rânduit, prin hotărâre sinodală, în anul 1992, ca pe data de 16 august a fiecărui an să fie pomeniți în calendar Sfinții Martiri Brâncoveni, adică Constantin Vodă Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul său de taină Ianache, canonizați în același an, care au suferit moarte martirică prin decapitare într-o duminică de august, 15, a anului 1714, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, în care zi, deci, voievodul împlinea vârsta de 60 de ani și a cărui domnie se consumă între anii 1688-1714, la cumpăna dintre veacurile XVII-XVIII, o epocă fecundă a culturii din Țara Românească și ale cărei realizări brâncovenești de excepție în arealul răsăritean au trecut și dincolo de granițele țării, în Levant, cum am aflat din Acatist.
Cu acest prilej de aducere aminte a jertfei Brâncovenilor care au preferat moarte martirică decât să se lepede de dreapta credință strămoșească, în parcul Bisericii monument „Inmemoriam”, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, de lângă Palatul de Justiție, la grupul statuar al Brâncovenilor, a fost oficiat Acatistul Familiei Brâncoveanu, de părintele paroh Viorel Ioan Vârlan și preot slujitor Dumitru Airinei, la care au participat câteva persoane fidele parohiei noastre.
„Ați ascultat cuvintele Acatistului cât de tulburătoare sunt. Constantin Brâncoveanu a fost un mare om, un mare român, care a zidit atâtea și atâtea biserici, care a impus stilul ce-i poartă numele. A fost un mare martir, pentru că în fața lui au murit cei patru fii care și-au dat jertfa ca să nu-și vândă credința. Este un semnal pentru cei care cred că și credința este de vânzare, de negociat”, a spus în cuvântul său de învățătură către credincioși părintele paroh Viorel Ioan Vârlan.
Tot sfinția sa a mai subliniat: „Credința este poarta care ne duce către Împărăția lui Dumnezeu, fapt pe care Constantin Brâncoveanu l-a înțeles cel mai bine, când l-a îndemnat pe fiul său cel mai mic, Mateiaș, care dorea să se turcească, cu cuvintele de îmbărbătare: «Mori în legea ta, fiul meu, pentru că Hristos îți va da cununa biruinței». Lor, acestora, le aducem un cuvânt de laudă și slavă lui Dumnezeu, pentru că sunt din neamul nostru românesc.”
Și despre personalitatea complexă a lui Ștefan cel Mare și Sfânt a pomenit părintele: „El a păzit hotarele țării și a zidit biserici. Prin Sfânta Cruce Hristos a biruit lumea, prin Sfânta Cruce noi biruim pe Diavolul. La hramul Adormirii Maicii Domnului a Mănăstirii Putna, Înalt Preasfințitul Pimen a spus că nu e om care măcar o dată în viață să nu se fi închinat la Mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.”
