Pomenirea Sfântului Mucenic Isidor (+ 251) – 14 mai

Acest Sfânt a trăit în zilele împăratului Decius (250-253), trăgându-se, cu neamul, din cetatea Alexandriei. Înscris în oastea împărăției, în care avea și o oarecare dregătorie ostășească, ce se numea option, Sfântul Isidor se afla, cu partea lui de oaste, în Alexandria, sub cârmuirea lui Numerian, un dușman de moarte al creștinilor.
Și era Sfântul Isidor creștin, de multă vreme, tare și viteaz cu trupul și având viața plăcută lui Dumnezeu, că își petrecea zilele în feciorie, în rugăciune și în fapte bune, ferindu-se de deșertăciunile lumești și de necurățiile păgânești, dar fără a mărturisi pe față credința sa, de frica prigonirilor.
Din porunca împărătească, oastea de sub ascultarea lui Numerian, a trebuit să plece din Alexandria și să se mute în insula Hios. Mulțime de corăbii au umplut marea și toată oastea s-a urcat întrânsele, apoi, întinzând pânzele în vânt, au pornit pe valuri, spre locul rânduit. Și, împreună cu, oastea, a mers în insulă și fericitul Isidor.
Dar, un sutaș, cu numele Iuliu, păgân la suflet și pizmaș, l-a parat pe dreptcredinciosul Isidor la conducătorul Numerian, că este creștin, și, că, în taină, se roagă lui Hristos și nu dă nici o cinstire zeilor Romei. Deci, îndată, sfântul a fost chemat la judecată, înaintea lui Numerian. Și, neascultând de porunca acestuia, de a jertfi zeilor, fericitul Isidor a mărturisit, pe față și cu îndrăzneală, pe Hristos spunând căpeteniei că nimic și nimeni nu-l va despărți pe el de Hristos și de credința lui în El. Auzind asemenea cuvinte de neîntoarcere a gândului, Numerian a poruncit să i se taie capul. Și așa a luat cununa muceniciei.