Plecarea părinților în străinătate, între abandon și responsabilitate (II)

Studiile de specialitate au scos în evidență următoarele posibile efecte ale părăsirii de către părinți a copiilor prin plecarea pe termen lung a acestora în străinătate: – copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinți îl face să se însingureze, să se izoleze;
– devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptate;
– se poate ajunge la neglijarea pregătirii temelor pentru școală;
– situația este și mai gravă în perioada adolescenței, la problemele vârstei adăugându-se și problemele rupturii traumatizante de părinți;
– lipsa afecțiunii parentale poate avea consecințe pe termen lung, poate influența dezvoltarea normală a copilului, atât în privința dezvoltării fizice, cât și a celei psihice (studiile arată că minorii crescuți fără atașament autentic, fără afecțiune părintească, abandonați dobândesc retarduri de dezvoltare a creierului);
– pot ajunge să fie supuși unor abuzuri din partea adulților;
– risc crescut de consum de alcool, țigări sau chiar stupefiante;
– copiii pot ajunge să adere la grupuri deviante sau infracționale;
– plecarea părinților în străinătate poate conduce la dezmembrarea familiei cu consecințe grave asupra copiilor;
– unii părinți se mărginesc să trimită bani, considerând că în acest fel și-au îndeplinit îndatoririle de părinte, fals – copiii mai au nevoie și de prezență și afecțiune părintească împărtășită zilnic;
– se întâmplă ca familia la care rămâne copilul să fie interesată doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lăsând libertate totală copilului, ducând până la neglijență.
Facem precizarea că aspectele de mai sus nu afectează toți copiii în aceiași măsură. Este important dacă doar un părinte sau ambii pleacă în străinătate, dacă sunt lăsați în grija unor rude sau vecini responsabili, dacă se ține permanent legătura prin telefon, Internet sau alte mijloace de comunicare.
Foarte mulți părinți, chiar dacă pleacă la muncă în străinătate, nu-și „abandonează” copiii, și după ce reușesc să-și asigure o bază materială se întorc și se ocupă de creșterea și educația copiilor cu responsabilitate.
Oricum, perioada petrecută departe de părinți un timp foarte îndelungat își va pune amprenta asupra creșterii și dezvoltării normale a copilului, a performanțelor școlare sau comportamentului adaptativ.
În scopul diminuării acestor efecte apelul la specialiști (psihologi, asistenți sociali, etc) este o posibilă soluție.
Instituții responsabile de monitorizarea și sprijinirea copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate Ordinul nr. 219/2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate reglementează măsurile de intervenție și instituțiile responsabile de situația acestor copii.
Astfel, primăriile sunt responsabile cu identificarea și monitorizarea situației copiilor cu părinți plecați în străinătate și sunt obligate să transmită Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la nivelul județului, trimestrial, centralizatorul conform Anexei 1 din Ordinul 219/2006.
Copiii și părinții care lucrează în străinătate pot apela la specialiștii acesteia pentru asistență și consiliere atât înainte de plecare, pe timpul prezenței părinților în străinătate, cât și după revenirea în țară.
(Nicoleta Daneliuc, D.G.A.S.P.C. Suceava)