Laureata Premiului Nobel pentru Pace, prea puțin cunoscuta Organizație pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) acționează de mulți ani pentru anihilarea acestui tip de armament în lume, o activitate periculoasă care se desfășoară, de obicei, departe de lumina proiectoarelor, relatează AFP.
Însărcinată să supervizeze distrugerea arsenalului chimic sirian în baza unei rezoluții istorice a ONU, adoptată cu scopul prevenirii unei intervenții militare în această țară devastată de un conflict sângeros de peste doi ani și jumătate, OIAC se află de câteva luni în centrul actualității și mizelor diplomatice la nivel mondial.
Lucrurile nu au stat mereu așa. De la intrarea în funcțiune, în 1997, OIAC a lucrat mult timp în umbră, distrugând 57.000 de tone de arme chimice în țări ca Irakul, Libia, Rusia sau Statele Unite.
Activitatea OIAC „a fost subiectul a ani și ani de răbadre și diplomație”, declara recent pentru AFP Michael Luhan, un purtător de cuvânt al organizației.
„Persistența noastră, fără surle și trâmbițe, constă într-o muncă de distrugere lentă care, sperăm noi, va fi mai apreciată cu timpul”, adăuga el.
OIAC a fost proiectată recent în fața camerelor de luat imagini din întreaga lume, după ce Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluția 2.118, pe baza unui acord încheiat între Rusia și Statele Unite, în urma unui atac chimic sângeros comis pe 21 august la periferia Damascului.
Organizația, cu sediul și laboratoarele la periferia șic a orașului Haga, supervizează, de fapt, punerea în aplicare a Convenției pentru Interzicerea Armelor Chimice (CIAC) semnate pe 13 ianuarie 1993 la Paris și care a intrat în vigoare pe 29 aprilie 1997.
Primul acord de dezarmare negociat într-un cadru multilateral prevăzând eradicarea unei categorii de arme de distrugere în masă, această Convenție are ca obiectiv atât interzicerea completă a armelor chimice, cât și distrugerea arsenalelor existente în lume.
Fondat pe Protocolul de la Geneva din 1925, acordul interzice cercetarea în domeniu, fabricarea, stocarea și utilizarea armelor chimice și le interzice totodată semnatarilor să ajute terțe țări la fabricarea sau utilizarea acestui tip de armament.
OIAC oferă de asemenea asistență și protecție oricărui stat parte vizat de amenințări sau atacuri cu arme chimice.
Bărbați și femei, inspectorii OIAC muncesc zilnic cu produse periculoase. Simplul contact al gazului sarin cu pielea blochează transmiterea influxului nervos și antrenează moartea prin stop cardio-respirator.
Ei își efectuează misiunile purtând combinezoane de protecție. Pentru prima dată, în Siria, o țară aflată în conflict, ei poartă veste antiglonț și căști.
Până în prezent, OIAC numără 189 de țări membre, reprezentând peste 98% din populația lumii.
Patru state – Coreea de Nord, Angola, Egiptul și Sudanul de Sud – nu au semnat sau ratificat Convenția.
Israelul și Myanmarul au semnat-o în 1993, dar nu au ratificat-o nici până acum, potrivit site-ului organizației.
Convenția intră în vigoare începând de luni în Siria.
În țările membre OIAC pot pot avea loc inspecții la instalații suspecte, după un preaviz rapid.
Directorul organizației este un diplomat turc, Ahmet Uzumcu, aflat în post din 2010.
În perioada 1997-2013, OIAC a supervizat distrugerea a 81% din stocurile declarate la nivel mondial de agenți chimici, dar și a peste 57% dintre muniția și containerele chimice vizate în CIAC, potrivit site-ului.
Valentin Vidu, valentin.vidu@mediafax.ro
