Matei Vișniec: „Proiectul va avea totalul meu sprijin și îl susțin din toată inima”

-Prima chestiune, maestre Matei Vișniec. La Suceava, în urmă cu doi ani, susțineați că „un vis nu devine realitate decât prin adoptarea unor inițiative și prin tenacitatea curajului”. Universitarul Ștefan Alexandru Băișanu și-a asumat acest curaj și vrea ca până la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, mai precis pe 10 octombrie, să capaciteze și să definitiveze proiectul „Suceava – capitală culturală europeană”. Cum apreciați acest lucru?
-Aș spune că îl susțin din toată inima și va avea totalul meu sprijin moral, material, cu toate relațiile mele și cu tot ce pot eu imagina ca să poată fi dus acest proiect la bun sfârșit, în sensul că îi iubesc și îi admir pe idealiști, pe cei care îndrăznesc, pentru că dacă nu încercăm sigur nu reușim și dacă încercăm poate reușim. Competiția este mare, dar ce este mai important este ca noi, sucevenii, noi, bucovinenii, să fim în competiție, să fim în plenul competiției, care oricum se deplasează spre un obiectiv. Bucovina merită mai mult decât certuri, disensiuni, diviziuni, merită un proiect care să depășească toate sensibilitățile de partid, să-i depășească și pe laici și pe religioși, să fie deasupra tuturor orgoliilor, să fie un proiect care să federeze, să confedereze, să acumuleze, să atragă toate energiile și toată simpatia. Ori acest proiect este un proiect care vrea să depășească toate celelalte limite, să treacă dincolo de frontierele ambițiilor personale și să ajungă la inima oamenilor și să le spunem că merită să o facem pentru copiii noștri, pentru noi și pentru această Bucovină extraordinară pe care noi poate că nu o apreciem destul. Vă vorbește cineva care a călătorit pe patru continente și care s-a îndrăgostit de multe regiuni de pe planetă, dar cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi dau seama mai mult că la temelia Bucovinei se află o comoară și că această comoară, de fapt, pe care eu am căutat-o în străinătate, se află la mine acasă. Bucovina noastră este, cum să spun, o regiune, o zonă magică, o zonă în care s-au acumulat culturi, s-a acumulat umanitate, s-a acumulat istorie, s-a acumulat, după părerea mea, și energie care trebuie să se deschidă însă și mai mult spre modernitate și are absolut toate șansele să ajungă pe locul 1, deși a pornit în cursă pe ultimul loc, al 12 lea, pentru că mai sunt 11 orașe în România care sunt implicate în această frumoasă aventură pentru obținerea statutului de capitală culturală europeană.
-Fără a folosi cuvinte mari, ce sfat îi dați universitarului Ștefan Alexandru Băișanu, care a preluat într-un fel apostolic toate cuvintele și demersurile dvs?
-În primul rând să găsească acele cuvinte și acele argumente care să-i convingă pe toți, pe absolut toți responsabilii politici, religioși, culturali, pe oamenii simpli, pe știu eu, pe patroni, pe cei care sunt activi, toate asociațiile, toată lumea din Bucovina să i se alăture. Această unitate este necesară pentru a putea înainta și eventual a merge cu pași mai repezi decât au mers până acum alții care s-au lansat în cursă de un an sau de doi ani. Ori acel lucru se poate face în Bucovina, oamenii până la urmă au în ei această umanitate, au și rațiunea de a înțelege că trebuie să facem ceva să căpătăm și vizibilitate națională și vizibilitate europeană, pentru că merităm. Sunt atuuri extraordinare pe care bănuiesc că inițiatorul nostru le va utiliza. Bucovina se află într-un fel de civilizație de frontieră, în acest moment, iată, frontierele Europei sunt din nou amenințate și un vânt rece care vine din Est este această criză din Ucraina. Deci cu atât mai mult cultura la frontiere și în zonele transfrontaliere reprezintă un pod, un pod spre pace. Cultura în general și această dorință de a transforma Bucovina într-o capitală culturală înseamnă tocmai pace, înseamnă valorificarea altor atuuri, valori. Bucovina se află într-o zonă strategică, într-o zonă strategică în care pot crea poduri între spații geografice, între fostele imperii, între spațiile lingvistice, între spații culturale și poate câștiga cu acest atu. Sigur că parcursul va fi plin de surprize și într-un fel navigația se face la vedere, în fiecare zi vor veni idei noi, poate că oamenii care li se vor asocia vor veni cu inițiative noi, toate aceste energii trebuiesc utilizate, toate ideile noi și bune trebuie utilizate. O anumită febrilitate culturală aș vrea să se nască în Bucovina cu ocazia lansării acestui proiect. Sigur că în Bucovina există foarte multă cultură, există foarte multă tradiție, există folclor, există o respectabilă milenară tradiție folclorică și satul românesc cu tradițiile sale, care au dat suflet acestei regiuni. Dar avem nevoie de mai mult, trebuie să reînnoim cu cultura evreiască pentru că Bucovina a fost o zonă unde evreii au trăit, au creat și au scris, au plecat din Bucovina, bineînțeles, rămân cimitirele acum, dar această cultură e o dimensiune care rămâne în memoria Bucovinei și trebuie utilizată. Cultura germană care a rămas și ea în memoria Bucovinei și mai ales modernitatea, să nu uităm că Bucovina s-a aflat într-un fel în Europa înainte ca România modernă să intre în Europa. Prin faptul că a făcut parte din acest imperiu austriac, austro-maghiar Bucovina s-a aflat în circuit european înainte ca România însăși să intre în circuitul european. Toate aceste noduri istorice, aceste elemente de tradiție merită replasate în logica noastră pentru a demonstra. Din această cauză vrem să devenim capitala culturală europeană, pentru că deja am fost în Europa un centru de mare cultură.
-Maestre, ultima chestiune, când veniți în Ithaca?
-Ei, eu mă întorc în fiecare lună august acasă, ca să culeg energie și să mă hrănesc cu energiile din orașul meu Rădăuți, oraș fabulos. De altfel, spun în paranteză, tot mai multă lume acceptă că orașul meu natal este centrul lumii. Ei bine, în acest centru al lumii mă duc eu în august în casa mea de pe strada Engels, fost denumită strada Doamnei, nu departe de Casa de Cultură, nu departe de Mănăstirea Bogdana, acolo vin eu în august să-mi încarc rădăcinile cu resurse pentru viața pe care o am în continuare aici, în Occident, la Paris, dar pe care de fapt o trăiesc între două țări și între două culturi pentru că, să nu uităm, eu zilnic pot fi găsit în România la postul de radio Radio France RFI vorbind românește pentru compatrioții mei.
A consemnat Robert Holman