Liturghia

Liturghia – este mijlocul prin care Dumnezeu vine și se împreună cu noi, dar și mediul dumnezeiesc în care creștinul se face capabil – dacă voiește – de această împreunare. În ansamblul ei, fiind o reprezentare a iconomiei divine, ea contribuie a ne pregăti pentru o gustare mai adevărată a Celor dumnezeiești. Din acest punt de vedere ea este o mistagogie, o inițiere tainică, tâlcuind sensul adânc al iconomiei. Ea are forța de a deschide Cuvintele Scripturii și constituie mijlocul de a face să trăiască Logosul pe pământ. Liturghia retrăiește misterul creștin, reactualizând istoria și drama Fiului lui Dumnezeu, dând viață cuvintelor și faptelor Domnului. Ea este o adevărată mărturisire de credință în care s-a păstrat interpretarea ortodoxă pe care Biserica a dat-o adevărului lui Hristos: Muzica și pictura bizantină care împodobesc serviciul și locașul liturgic, își dau o mare contribuție pentru înfăptuirea unei condiții duhovnicești superioare. Pictura n-are legătură directă cu acțiunea rituală și deci nu este indispensabilă cultului. Totuși, în cultul ortodox, icoana s-a asociat ritualului așa de organic, încât ea a depășit rolul pur decorativ având un rol pedagogic-spiritual. Toate aceste elemente cultice își dau concursul spre realizarea unei condiții de evlavie liturgică, de rugăciune și iubire, în care să se poată împărtăși creștinul. Având ca scop pregătirea hranei mădularelor Bisericii, mâncarea Sfinților săi, Liturghia nu se poate săvârși dacă nu există măcar un subiect, un primitor al Sfintelor taine. Specificul unei taine este împărtășirea harului unui subiect. (Părintele I. Bria)