In memoriam Dumitru Bernicu

În miez de septembrie, tulburat ademenitor de clinchet de clopoțel și pași grăbiți spre școală, s-a stins surprinzător de repede, la numai 63 de ani, profesorul Dumitru Bernicu, un nume emblematic în învățământul și sportul sucevean. Vestea aceasta parcă mi-a oprit respirația, m-a făcut să meditez asupra efemerității omului pe acest pământ, a cărui viață nu este decât ca un an puțin mai lung.
De fapt… Omul nu-i decât o frunză pe a timpului aripă
Se desprinde de pe creangă risipindu-se într-o clipă
Omul nu-i decât o umbră răsfirată dintr-un gând
Vine un nor cu față sumbră, o ascunde în pământ.
Profesorul Dumitru Bernicu era zămislit din iubire și har, un adevărat semănător de lumină și credință, un dascăl cu alese virtuți. De numele lui se leagă înființarea Liceului cu Program Sportiv, iar în calitate de director pentru o perioadă de 19 ani a știut să țină sus flacăra științei de carte, să dea noi dimensiuni disciplinelor sportive, îmbinate armonios cu cele de cultură generală. Era o fire sensibilă și calmă, cu bunătate în suflet și privire, știa ca nimeni altul să dea sens și consistență lucrurilor, oricât ar fi fost de mici. Echilibrat și calculat în orice afirmație, mereu implicat în problemele școlii, în toată complexitatea lor, urmărea cu exigență ca ele să aibă continuitate și durabilitate. Aceeași atitudine a manifestat-o și în calitate de inspector școlar sau de membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal.
Profesorul și directorul Dumitru Bernicu a fost demn și onest, deschis oricăror demersuri de modernizare a procesului de instrucție și educație, cu accent pe latura vocațională a liceului. Zestrea de medalii, cele mai multe din cel mai prețios metal, cupe și diplome confirmă pe deplin puterea unui colectiv sportiv de a-și demonstra adevărata valoare. S-a bucurat de respectul și prețuirea elevilor și a colegilor, a creat mereu o atmosferă plăcută în colectiv, s-a apropiat părintește și de tinerii dascăli, cărora le-a sădit încredere și optimism în profesia aleasă. A fost omul cu decență în cuvinte ca și în ținută, generos și înțelept, cu o viziune pe măsura cuvintelor prezentului.
Profesorul Dumitru Bernicu i-a insuflat din tainele handbalului și fiului său Răzvan, care, la rându-i, în calitate de antrenor,va dezvălui în continuare componenți de lot național echipei, în așa fel încât părintele său să fie mulțumit de acolo de unde Dumnezeu i-a hotărât locul.
În cartierul în care ne-am salutat și am discutat de atâtea ori, ca vecini și colegi, se simte acum o durere pe chipul multora, se aud cuvinte care conturează și mai mult portretul său de om prețuit și respectat, de om ales al școlii, de numele căruia se leagă glorii ale handbalului sucevean și național, iar unele au fost prezente, cu durere în suflet, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe neprețuitul lor mentor.
Profesorul și directorul Dumitru Bernicu s-a dăruit cu toată ființa, în mod exemplar, profesiei, școlii și familiei, i-a iubit nespus de mult pe copiii Andreea și Răzvan, pe soție, iar despre cele două nepoțele vorbea totdeauna cu emoție, bucurie și adorație.
Acum, când profesorul Dumitru Bernicu, bunul și dragul meu coleg, a trecut în lumea fără de dor, în semn de respect și prețuire a întregii lui activități didactice, a rezultatelor ce stau mărturie pe frontispiciul Liceului cu Program Sportiv, propun ca această unitate de învățământ să-i poarte cu demnitate numele.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i fie țărâna ușoară!
Profesor Emil Simion