ii care dețin dublă cetățenie pot divorța în oricare stat membru ai cărui cetățeni sunt

Curtea de Justiție a Comunităților Europene (CJCE) a stabilit că soții care dețin cetățenie dublă pot divorța la instanțele oricărui stat membru ai cărui cetățeni sunt.
Potrivit CJCE, competența instanțelor din unul dintre aceste state membre nu poate fi înlăturată pentru motivul că, în afară de cetățenie, cel care cere divorțul nu are alte elemente de legătură cu acest stat.
Această decizie a fost lută în cazul a doi cetățeni maghiari, căsătoriți în Ungaria. În 1980, aceștia au emigrat în Franța, unde locuiesc și în prezent. În 1985, au dobândit cetățenia franceză prin naturalizare, astfel încât amândoi au dublă cetățenie, maghiară și franceză.
La 23 februarie 2002, soțul a introdus o cerere de divorț la Tribunalul din Pest, Ungaria, iar soția a solicitat, la rândul său, divorțul în Franța, la Tribunalul de Mare Instanță din Meaux, pe 19 februarie 2003.
Apoi, în 4 mai 2004, la câteva zile după aderarea Republicii Ungare la Uniunea Europeană, Tribunalul din Pest a pronunțat divorțul. În urma acestei sentințe, instanța franceză a respins ca inadmisibilă acțiunea în divorț formulată de soție. Aceasta a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești, la Curtea de Apel din Paris, care a considerat că sentința tribunalului maghiar nu putea să fie recunoscută în Franța, întrucât competența acestei din urmă instanțe era „în realitate foarte fragilă”, în timp ce competența tribunalului de la domiciliul conjugal, situat în Franța, era, prin comparație, „deosebit de puternică”.
Curtea de Casație franceză a adresat Curții Europene de Justiție întrebări cu privire la interpretarea normelor de competență prevăzute de regulament prin raportare la ipoteza unor soți care dețin dublă cetățenie comună, maghiară și franceză, care nu mai locuiesc în Ungaria de mult timp și al căror unic element de legătură cu această țară este cetățenia maghiară.
CJCE a stabilit, în final că „instanțele statelor membre a căror cetățenie o dețin cei doi soți sunt competente în temeiul regulamentului, aceștia din urmă având posibilitatea de a sesiza, la alegerea lor, instanțele unuia sau ale altuia dintre aceste state”.