„Găștile” de cartier – microgrupuri sociale

Pentru cei care au trăit un timp și înainte de revoluție, cuvântul „gașcă” nu pare să aibă o conotație negativă, ci dimpotrivă, chiar pozitivă sau laudativă, vezi expresia „băiat de gașcă” sau „e de gașcă”. Pe când acum, în zilele noastre, găștile de cartier par să stârnească fiori, sau îngrijorări, mai ales în rândul părinților și al autorităților locale. De ce? Pentru că sunt văzute ca niște grupări anomice (nu respectă legile, au propriile lor legi) care vor să înspăimânte și să facă rău.
Dar ce este „gașca” în termeni științifici? Este de fapt o grupare la care un individ se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. Este un grup de referință. Atunci când familia, școala, societatea, adică grupul de apartenență, nu mai pot satisface individul, acesta caută altceva, ceva care să-l scoată din anonimat, care să-l valorizeze, adică grupul de referință.
Acestea s-au întâmplat tot timpul și nu numai cu copiii. Să ne aducem aminte de mișcările hippy din America anilor 60-70, rock and roll din anii 70-80, chiar și folk-ul autohton din anii 8o (Cenaclul Flacăra) și anii 90 cu mișcarea hip-hop venită tot din America și adaptată la realitatea socială de la noi. Toate au pornit de la o idee, o atitudine de avangardă a unui anumit grup, care a prins viață și s-a manifestat, de la individ la grup, de la grup la societate, cu un impact mai mare sau mai mic asupra acesteia.
Însă, din fericire, aceste grupuri de referință nu presupun doar aspecte negative (revolta împotriva unui sistem social, consum de alcool și droguri, distrugere și amenințare, subcultură și incultură) ci și aspecte pozitive (cunoașterea inter și intraumană prin activitățile de grup desfășurate, depășirea unor stări de tensiune, emotivitate și anxietate la nivelul individului, dobândirea unui status-rol la nivel de grup, valorizarea, formarea și dezvoltarea personalității). Fiecare încearcă să fie diferit, inedit, insolit, să aparțină unui grup de referință (gașca), însă el va rămâne, într-o oarecare măsură, și în grupul de apartenență (familia, școala, societatea), în funcție și de implicarea noastră ca părinte.
Așadar, ce putem noi face, ca părinți? În primul rând, să întărim grupul de apartenență (familia) în defavoarea grupului de referință (gașca) în timp și cu o deosebită atenție și discreție, adică să dezvoltăm relațiile dintre membrii familiei și să organizăm în cadrul familiei activități și preocupări diverse făcute împreună (excursii, drumeții, participare la spectacole, vizite, vizionări de filme, audiții muzicale etc.).
Dorința de apartenență la un grup de referință este normală și apare în perioada adolescentină în special, deși poate apărea și mai devreme, în cea pubertară, în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului și de statutul familiei din care acesta face parte.
Orice copil poate să facă parte din orice grupare dorește, atâta timp cât nu-și face rău lui însuși sau celorlalți din jur.
Important e să-l înțelegem, să-i fim aproape, să reușim să ne facem înțeleși și să-l tratăm ca pe un partener social egal, coleg de scenă în aceeași piesă – viața noastră de zi cu zi în care fiecare își joacă rolul său. Altfel riscăm să-l pierdem, să rupem comunicarea și să facă în cele din urmă tot cum va vrea el. Copilul trebuie lăsat „să zboare”, dar mai întâi trebuie pregătit și, de ce nu, să încercăm și noi „să zburăm” cu el, măcar pentru o clipă și să nu uităm că și noi am fost copii.
În concluzie, fiți alături de copilul dumneavoastră, comunicați în permanență cu el, acordați-i sprijin și încredere, susțineți doar ceea ce face pozitiv, dezaprobați aspectele negative, folosindu-vă de sentimentele pe care le are pentru dumneavoastră și, nu în ultimul rând, să nu uităm să-i iubim, căci asta își doresc de fapt toți copiii și nu numai ei.
Psiholog Sergiu Hojbotă,
Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava