„Gânduri tăinuite” – mesajul de iubire

Cine navighează prin spațiul public românesc al ultimelor luni, ca și în contextul anului electoral ce tocmai a debutat, ar putea fi atras de concluzia că nebunia și anarhia domină România. La tot pasul, scandalurile, „crizele”, șocurile economico-politico-mediatice ne perpelesc la foc viu și neîncetat. Pe de altă parte, tristul adevăr este acela că lumea în care trăim – venind de sub dictaturi metastazate și urcând către nu se știe ce – nu se va schimba cu una-cu două; oamenii se succed în spațiul public după legi ce îi depășesc, democrația rămâne un vis pentru alte generații, iluzia dreptății sociale a devenit comică, fantasma adevărului, un vid. Cert este faptul că trebuie să privim realitatea cu ochii pe jumătate închiși pentru o mai corectă evaluare, să alegem situațiile oportune supraviețuirii noastre ca indivizi și ca civilizație, să revenim la esența românească-europeană ce a purtat pașii acestui popor peste o istorie tragică. Privind în urma noastră vedem învolburarea unei sorți blestemate, căreia însă i-am supraviețuit printr-un „ceva” poate miraculos. Acest elixir vital nu a venit din afară și nici ca un sponsor al ratărilor noastre; el a țâșnit, însă, în sufletul românesc, cu forța sângelui care resuscitează și a gândului care îmbărbătează. Acest elixir vital, singurul care ne-a ținut în viață și împreună (chiar și în vrajbă, căci suntem un neam de certăreți, „pricinași”, gâlcevitori, cârtitori, asteno-depresivi guralivi și ofuscați bombănitori), a fost spiritul creștin în care au evoluat limba și cultura noastră românească, așa cum au fost ele, cu bunele și cu relele lor, dar în fond ale noastre, asumate, elemente de identitate ce ne-au format caracterul, personalitatea, destinul.
Dincolo de vâltoarea mediatică și de bucătăriile scandalurilor publice în vogă, există partea nevăzută a aisbergului: milioanele de români care își trăiesc mai departe viața spirituală, prin înțelepciune și cumințenie, prin ritualul zilnic al rugăciunii, ritual moștenit din vechime și transmis mai departe.
Astfel s-a mărturisit deunăzi la Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” doamna Doina Felicia Dumbravă, autoarea ce își lansa cartea de rugăciuni în versuri „Gânduri tăinuite”( carte bogat ilustrată cu icoane și imagini din biserici românești) : „valoarea literară a poeziilor mele o consider modestă, de începătoare, însă mesajul lor vreau să slujească la întărirea credinței și slăvirii lui Dumnezeu” și, mai departe, „cine va citi această carte, să aibă mângâiere sufletească și bucurie deplină. Doamne ajută!”. Aproape trei sute de poeme – rugăciuni către Maica Domnului, către Iisus Hristos și Sfinți au venit prin această autoare, în urma unei tragedii din viața personală, așa cum îndeobște i se arată oricărui om de rând prilejul întoarcerii la Dumnezeu după rătăcire, după amânare și bâjbâială, după risipire, dar cu înmiită putere și devoțiune. O limbă română armonioasă a tânguirii și a implorării divinității ne aduce aminte de graiul popular al omului simplu, cel care făurește istoria și limba adevărată, dincolo de farafastâcurile de salon și de parlament ale protipendadei adesea snoabe, scrobite, false și încropitoare a limbii publice de lemn. Pe de altă parte, avem și retrăirea adevărului – de mulți uitat – că limba română a început a circula, la originile ei, mai mult prin scrierile bisericești și prin cărțile de rugăciuni. Reiterând această experiență, poezia de factură religioasă a Doinei Felicia Dumbravă nu acuză și nu uneltește împotriva aproapelui, ci dimpotrivă îl iartă și îl îndeamnă să descopere la rândul său o cale de scăpare, de mântuire, de regăsire a reperelor duhovnicești: „Regele armoniei divine/ Acum se îndreaptă spre mine/ Sufletul meu mi-l cuprinde/ Și-i dă o cerească merinde// Regele Proniei Cerești/ Domnește-ntre cete-ngerești/ În Sfânta Treime Regală/ În lumea cea Sfântă Astrală”.
Către sfârșitul vieții sale, strălucitul intelectual Petre Țuțea (un altfel de Horia-Roman Patapievici al timpului său, căci din economist a devenit eseist și filosof cu aplecare către antropologia culturală creștină) își afirma atașamentul pentru credința ziditoare a omului simplu: „singurul lucru care contează sunt genunchii tociți după o viață de rugăciune în biserică a unei femei bătrâne de la țară”. De aceste vorbe mi-au amintit rugăciunile, atitudinea și demersul doamnei Dumbravă.
La 9 august 2006, preotul Augustin Lucian de la minunata Biserică cu Lună din Oradea nota: „am citit o parte din poezii. Darul pe care l-a primit de la Dumnezeu credincioasa Doina Felicia să fie spre fericirea sufletului ei. Raza de lumină cerească ce cuprinde aceste versuri să pătrundă sufletele celor ce vor mai citi”.
Preotul Dragoș Buta de la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Suceava a crezut de la bun început în misiunea creștină îndeplinită de autoare: „În întreaga țară apar în avalanșă volume de poezii, de toate felurile și de toate nivelurile. Poezia religioasă este din ce în ce mai rară. […] Darul pe care i l-a dat Dumnezeu credincioasei Doina Felicia, să-l înmulțească cu bucuria mântuirii spre zidirea și înălțarea sufletească!”
Pe creștinească înfrățire s-a bazat și grupul de oameni implicați în editarea acestei cărți. Colaboratorii pr. Dragoș Buta, pr. Constantin Ciupu, prof. Florența Palaghiță, prof. Veronica Mustață, prof. Angela Botez, ing. Dorel Dumbravă (fiul autoarei) și sponsorii ing. Mioara Corsei (fiica autoarei), dr. Cristina David (Biomedic Suceava), Comaliment Suceava condus de director Gheorghe Buruiană, Centrul Comercial Suceava au contribuit la închiderea unui cerc de inimi într-un gând smerit al credinței în puterea iubirii lui Dumnezeu pentru robii săi.
Ce bine ar fi dacă, urmând exemplul bun al oamenilor uniți de cartea de rugăciuni „Gânduri tăinuite”, românii s-ar devota mai mult zidirii, nesocotind îndemnurile de autodistrugere cu care sunt manipulați. Ce bine ar fi dacă, și în vremurile de învrăjbire pe care le trăim, oamenii ar îmbrățișa iubirea și iertarea, prin magia Cuvântului de înțelepciune. Căci, orice s-ar întâmpla, să nu uităm că…la început a fost Cuvântul, ca și scânteia rugăciunii: „Prea Sfântă Treime, miruiește cu uleiul faptelor bune viața, inima, mintea, casa și țara noastră!”
* Gânduri tăinuite, Doina Felicia Dumbravă, Suceava, 2007.
Angela Furtună
angelafurtună@yahoo.com