Elefantul și capra

Motto: ”Sasu’, când n-are ce face, își strică casa” – zicală ardelenească
Am spus-o și scris-o nu o dată: călătorii călătoresc, turiștii doar vizitează.
Primii o fac spre a înțelege viața, spre a se cunoaște pe sine.
Ceilalți o fac din curiozitate.
Călătoria – nu neapărat undeva departe – înseamnă interioritate și devenire. Dimpotrivă, turismul – așa cum e azi – nu a altceva decât reflectarea modernă a zicerii ”Pleacă bou și vine vacă”.
Despre politică și politicieni scriu rar și atunci numai prin prisma gravelor tulburări de personalitate, simptome ale unor minți amarnic lovite în pruncie, de unde și imaturitatea acestor adulți: ”adulții necopți”…
De data asta însă, președintele României merită câteva rânduri, căci s-a dus acolo unde neam de neamul său n-a visat vreodată să calce: într-un safari african: turism get-beget, la elefanți, lei și bivoli!
Opinia publică s-a cam scandalizat, asta urmând altor nesimțiri prezidențiale, unde, bietul om, a abuzat de banul public.
De aceea m-am gândit să-i scutesc măcar pe cititorii Monitorului de unele uimiri și de revolte… Trezindu-le, poate, compasiunea pentru acest… soț.
Înainte de toate, despre graiul președintelui…
Neurologic vorbind, trebuie înțeles că bradilalia sa – vorbirea extrem de lentă – care pentru necunoscătorii ”ardealofili” era semn de așezare, de sapiență și serioasă cumpănire – e de fapt rezultatul bradipsihiei; încetineala de minte, zis pe șleau…
Legat de ce face și pe unde umblă, treaba e mai simplă și o amintire din copilărie pare să explice totul.
Era în satul bunicilor mei – Sebeșel (jud. Alba), vecin cu satul Petrești, sat cu sași, în majoritate – era, așadar, o vorbă generată de hărnicia sașilor: una cam exagerată, frizând agitația; fiindcă oamenii ăștia, cât era ziua de lungă, nu stăteau locului o clipă: ”Sasu’, când n-ar ce face, își strică casa”…
Ei bine, eu cred că elefantul cu pricina, ca să nu și-o strice, face toate voile caprei din dotare… Eu așa cred…
Asta, cu prețul ”casei” România.
Să vină cronicarii!…