După 22 de ani de căsnicie, o familie din Stulpicani s-a hotărât să adopte un copil abandonat. În ciuda tuturor investigațiilor și tratamentelor urmate în acești ani, această familie nu a reușit să aibă copii, iar gândul lor s-a îndreptat spre copiii abandonați, copii aflați pe liste de așteptare, care își doresc o familie. La jumătatea anului trecut, soții Corina și Toader Șincari au „salvat” o viață, au devenit părinții unei fetițe încântătoare, Valentina, care la momentul adopției avea doi ani și două luni și se afla în familia unui asistent maternal. Viața li s-a schimbat radical, iar fetița a devenit pentru ei „împlinirea vieții”. Mereu și-au dorit un băiat, dar, spun ei acum, Valentina și-a dorit mai mult decât alți copii, fie și băieți, să ajungă în familia lor.
De 20 de ani în slujba copiilor
Corina Șincari lucrează de 20 de ani în învățământ, fiind profesor în învățământul preșcolar la Grădinița cu Program Normal Vadu Negrilesei, comuna Stulpicani. Iubește mult copiii, de aceea a ales această meserie, a ales să fie mereu în mijlocul celor mici, să-i pregătească pentru primii ani de școală. Corina are 44 de ani și s-a născut, la fel ca și soțul ei, în comuna Stulpicani, în familii numeroase, cu câte șase frați (trei băieți și trei fete în fiecare familie). Cei doi soți își amintesc cu drag de anii copilăriei, de anii în care nimic nu li se părea greu, nimic nu li se părea prea puțin, aveau mereu casa plină, erau împreună cu familia, și asta îi făcea fericiți. Soții Șincari, căsătoriți din anul 1995, locuiesc în satul Vadu Negrilesei, unde își doresc să o vadă crescând și pe fiica lor, Valentina.
Și-au dorit foarte mult un băiețel, dar o fetiță le-a topit inima
Primul pas spre a găsi un copil compatibil cu ei, pe care să-l aducă acasă și să-l iubească ca și cum ar fi propriul lor copil, a fost să meargă la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava să se intereseze care este procedura de adopție. „Gândul nostru era mereu să adoptăm un copil. Într-o zi, ne-am hotărât să mergem la Protecția Copilului, să ne interesăm care este procedura pentru adopția unui copil. Doamnele de la DGASPC au fost foarte amabile și ne-au explicat toți pașii de urmat, ne-au îndrumat și sfătuit în același timp. După depunerea dosarului, am așteptat nerăbdători să fim chemați să vedem copii, noi dorindu-ne un băiețel”, ne-a povestit Corina Șincari.
După câteva luni, soții Șincari au fost chemați să vadă un băiețel. „Ne-a plăcut, dar nu am simțit acea scânteie. Copilul era și prea mare față de ceea ce ne doream noi. Până la expirarea atestatului, am mai văzut un băiețel, dar am zis să mai așteptăm, să mai vedem și alți copii. Am prelungit atestatul, iar doamnele de la Serviciul adopții și post adopții au spus ca ar fi bine să vedem și o fetiță, nu numai băieți. Eu am fost de acord, însă soțul meu a fost mai greu de convins. El își dorea neapărat băiat”, și-a continuat povestea Corina.
Timpul a trecut. După opt luni de la al doilea atestat, soții Șincari au fost chemați să vadă o fetiță, pe Valentina, care avea să le topească inima. Corina își amintește că la început soțul ei nu a fost de acord. A sunat la Protecția Copilului și a spus că nu își dorește să o văd pe fetiță, pentru că el își dorește în continuare „un fecior”. În urma mai multor discuții, soția a fost cea care l-a convins pe bărbat să o vadă totuși pe fetița propusă de reprezentanții Protecției Copilului. Au stabilit o întâlnire cu reprezentanții Serviciului adopții și post adopții și au plecat împreună să o vadă pe Valentina. „A fost ceva deosebit atunci. Am ajuns la casa unde locuia fetița. Era la geam și ne privea. Eu pășeam prima spre locuință, urmată de soțul meu. Fetița ne privea. Am întors capul să văd reacția soțului. Acesta și-a pus mâna la gură și a exclamat: «Doamne, ce frumoasă e!». Eu am rămas fără grai și ambii am simțit că va fi copilul nostru”, ne-a destăinuit Corina.
Prima zi ca părinți
Valentina are acum aproape trei ani, dar când a intrat pentru prima dată în familia Șincari avea doi ani și doi luni. Deși părinții au fost avertizați de asistentul maternal la care a stat fetița că aceasta nu va dori să doarmă „în altă casă”, Valentina i-a surprins pe toți, pentru că nu a reacționat negativ și a dormit liniștită. „Noi am fost plăcut surprinși de reacția fetiței și am avut sentimentul că este copilul nostru natural. Prima zi petrecută cu micuța noastră Valentina a fost minunată și am avut niște sentimente care greu se pot descrie în cuvinte. Atunci am simțit pentru prima oară că suntem părinți”, este de părere mama fetiței.
Valentina reprezintă împlinirea vieții lor, fiind primită cu multă căldură și drag de toți membrii familiei Șincari, la fel și de vecini și de prieteni. „După venirea fetiței în familia noastră, trăim viața cu mai mult curaj și bucurie, ea devenind prioritatea numărul unu. Ne preocupă sănătatea, educația și fericirea Valentinei”, ne-au spus părinții fetiței.
„Credem cu tărie că acest copil este o binecuvântare și un dar de la Dumnezeu”
Jocul preferat al Valentinei este să schimbe rolurile: ea să fie mami, iar mama Corina să fie fetița. Mereu le spune că îi iubește, împarte totul cu ei și, împreună, se simt împliniți. Chiar dacă unele persoane le-au spus celor doi soți că o să le fie foarte greu cu un copil, ei, iubind-o foarte mult pe Valentina și dorindu-și enorm un copil, simt totul ca fiind mult mai ușor. Privesc totul ca pe un dar pe care Dumnezeu li l-a dat și ei trebuie să aibă grijă de acest dar de preț. Colegii, rudele, prietenii apropiați le-au fost alături, i-au sprijinit și încurajat și s-au bucurat alături de ei.
„Credem cu tărie că acest copil este o binecuvântare și un dar de la Dumnezeu pentru noi. Sfătuim toate familiile care nu au copii să nu stea nici o clipă pe gânduri. Să adopte un copil sau câți doresc ei, fiindcă eu cred că sunt aceleași sentimente și aceeași iubire ca și pentru copiii naturali. Și se merită toată așteptarea și demersurile făcute pentru bucuria care ți-o aduce un copil. Momentul în care Valentina a devenit copilul nostru a fost cel mai frumos din viața noastră. Valentina ne umple viața și sufletul de bucurie și fericire”, a mai completat mama fetiței.
Familia Șincari crede că Dumnezeu a avut cel mai mare rol în povestea lor. Ei cred cu tărie ca Dumnezeu le-a dăruit un înger, și pentru asta îi mulțumesc mereu. Nu pot uita primul Crăciun, cel mai frumos, petrecut împreună cu „bobocul de viață”, cu Valentina lor dragă. Urmează să petreacă împreună prima zi de naștere a Valentinei în familia Șincari, când ea va împlini trei anișori. Încă de pe acum, mama Corina are un mesaj pentru fiica ei: „ești un bobocel de floare care începe să crească, să înflorească frumos. Ești cea care mi-a înmiresmat viața și mi-a umplut-o de culoare. Te iubesc și te voi iubi mereu, îngerașul meu”.
Cum să ajungi părinte adoptator
Pentru a ajunge părinți adoptatori, familiile care vor să adopte un copil trebuie să se prezinte la Serviciul adopții și post adopții (DGASPC Suceava), unde li se prezintă o listă cu actele necesare. Urmează ca ei să întocmească un dosar, să urmeze niște cursuri, sunt consiliați, participă la ședințele de evaluare și abia după ce întrunesc toate condițiile legale primesc atestatul de părinți adoptatori. Specialiștii din cadrul serviciului consiliază și evaluează fiecare familie care dorește să adopte, din punct de vedere social și psihologic. Raportul final cuprinde informații socio-psiho-medicale rezultate din ședințele de evaluare și vizita la domiciliu, care conduc la eliberarea atestatului de familie aptă să adopte.
Consilierul juridic Gabriela Prundel, șef Serviciu adopții și post adopții din cadrul Protecției Copilului Suceava, are un mesaj pentru viitori părinți: „Adopția este soluția care vă poate împlini viața și nu uitați că există copii pentru care cel mai mare vis este să aibă părinți și o familie iubitoare. Adopția este împlinirea unui vis prin iubire, visul de a deveni părinte prin iubirea necondiționată oferită unui copil”. Aproape 40 de copii părăsiți de cei care le-au dat viață, aflați acum în grija statului, își doresc o mamă și un tată, își doresc o familie în care să se simtă iubiți, apreciați, o familie în care pot să crească și să se dezvolte armonios.
