De ce trebuie să oferim tămâia doar la Sfântul Altar

În cadrul cultului religios, tămâierea, ca forma cea mai expresivă de simbolizare a rugăciunii și a sacrificiului liturgic, însoțește toate actele liturgice. Despre utilizarea tămâii în cadrul cultului găsim numeroase exemple. Sfânta Scriptură amintește despre tămâiere atât în Vechiul Testament, când se aducea ca prinos de jertfă la „Sfânta Sfintelor”, dar și în Noul Testament când este amintită tămâierea făcută de Zaharia la Templu. Însuși Mântuitorul Hristos S-a jertfit „spre miros de bună mireasmă” (II Cor. 2, 15).
Tămâia este utilizată atât la Sfintele Taine cât și la toate Ierurgiile. Justin Martirul și Filosoful (sec. al II-lea) amintește că sacrificiul euharistic era însoțit de tămâiere. Liturghiile Sfinților Iacov, Vasile și Ioan Gură de Aur amintesc despre tămâierea din momentul jertfei euharistice, despre orânduirea și rugăciunea tămâierii. Canonul III Apostolic spune: „Să nu fie îngăduit a se aduce altceva la Altar decât untdelemn pentru candelă și tămâie…”. Rezultă, deci, că tămâia este unul dintre darurile pe care creștinii le pot aduce ca jertfă doar la Sfântul Altar, și nu altfel.
Există însă un obicei care este practicat de unii creștini ce nu cunosc rânduiala tămâierii sfântului lăcaș. În momentul când preotul tămâiază cu cădelnița în timpul slujbei, unii credincioși insistă și-l opresc pe preot din rânduiala tămâierii ca să pună tămâia adusă de ei; absolut greșit!
După cum am văzut, darul adus de creștini se oferă doar la Sfântul Altar. Tot în Altar se pune tămâia în cădelniță de către preot și începe tămâierea sfântului lăcaș.
Pentru sfintele slujbe se folosește tămâie naturală, curată, de calitate, produsă în atelierele bisericești și mănăstirești. Dacă credincioșii doresc să pună ei înșiși tămâie în cădelniță, atunci cum poate ști preotul dacă tămâia respectivă este bisericească, și nu comercială?
Un alt lucru esențial este cel de binecuvântare a tămâii pe care preotul o face cu semnul sfintei cruci rostind o rugăciune specială în momentul când pune tămâia în cădelniță în Sfântul Altar. Deci tămâia trebuie întâi binecuvântată și apoi folosită.
În timpul tămâierii, preotul rostește în taină diferite rugăciuni. Dacă îl oprim pentru
a pune tămâia, îi distragem atenția de la rugăciune, îl întrerupem.
Oprirea preotului din rânduiala tămâierii constituie un gest jenant pentru că se intervine și se oprește practic săvârșirea tămâierii. Există o rânduială specificată de tipicul și practica bisericească cu privire la modul de desfășurare a tămâierii și trebuie respectată atât de preot, cât și de credincioși.
(Răzvan-George TOPALĂ)