Prietenul nostru, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuți la Radio România Actualităţi, la 16 mai, cu 19 ani în urmă, s-a înălţat „În clipa de hotar a unui clopot”, „în care zac” strămoşii săi „sublimi”, dar spiritul lui a rămas „Gânduri în lacrimă” pentru noi, prietenii din Cernăuţi.
Personalitate marcantă a Bucovinei, mesager fidel al evenimentelor ce au desemnat în anii ’90 ai secolului precedent renaşterea noastră spirituală, român adevărat, reporter cu suflet, „bucovinean curat”, cum l-a numit Geo Bogza, „poet al reportajului”, cum a fost caracterizat de Alex Ştefănescu, publicistul şi scriitorul Mircea MOTRICI e o prezenţă notorie vie în spaţiul acesta mioritic, răpit de la Patria-mamă, nu doar graţie creaţiilor sale, scrise cu „suflet de poet”, ci şi frumoaselor amintiri, care trăiesc în inimile prietenilor, care l-au iubit şi preţuit. Or, Mircea MOTRICI, cu spiritul său inovator, cu un cuvânt spus din inimă, cu sufletul şi dorul a fost întotdeauna la Cernăuţi, alături de noi, a fost acolo unde a bătut o inimă de român. ”O duminică a sufletului românesc”, astfel era Cernăuțiul pentru Mircea Motrici.
Anume graţie materialelor pe care reporterul, cu o aleasă vocaţie artistică, le transmitea de la sediul ziarului ”Zorile Bucovinei”, de la Cernăuţi pe calea undelor la Bucureşti, Ţara, românii din întreaga lume, aflau despre evenimentele majore ce aveau loc atunci în nordul istoric al Bucovinei.
Reporter la porţile timpului”, Mircea Motrici a trăit şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet şi atunci când făcea transmisiuni în direct de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, şi atunci când transmitea reportaje de la Sfântul Munte Athos, de la sacrele lăcaşe de închinare voievodale din Bucovina şi Basarabia, din istoricele provincii ale României. Creatorul l-a dăruit cu talent, iar destinul cu fiinţa care îi valorifică şi-i pune în lumină moştenirea literară – Rozalia Motrici, președinta Asociației Culturale ”Mircea Motrici” Suceava.
Pelerin pe drumul sufletului românesc, radioreporterul a sfidat sârma ghimpată, instalată între fraţii de acelaşi sânge şi crez naţional de un regim barbar şi criminal, folosind ca armă cuvântul pentru oglindirea adevărului istoric, prin profesionalism şi talent înălţând poduri de flori ale prieteniei şi purtând dorul românilor prin lumea întreagă – de la Udeşti, Suceava, la Cernăuţi, Chişinău, etc.
Mircea Motrici spunea că fiecare are poemul lui de viaţă. Poemul lui Mircea Motrici are viaţă şi după trecerea lui în nefiinţă prin ceea ce a scris, prin moştenirea sa literară, valorificată şi pusă în lumina tiparului de doamna Rozalia Motrici. Or, „Spiritul lui rămâne în cuvintele pe care le-a scris/rostit în timpul vieții”, după cum afirma regretata poetă Carmen Veronica Steiciuc.
Pe orice meridian, pe unde l-au purtat dorul de români şi datoria de reporter, Mircea Motrici, călător neobosit cu microfonul în mână, în nobilul său efort de a descoperi valori, de a dezvălui adevăruri istorice, a dus cu el o părticică din inima României, deschizând în faţa tuturor „O fereastră spre inima Bucovinei”. Deşi a plecat dintre noi la vârsta de doar 54 de ani, este prezent prin cărţile sale, prin interviurile înregistrate la radio, prin opera sa, prin tot ce a făcut cu dragoste şi dăruire pentru neamul său, grație dnei Rozalia, angajată în servirea conştientă a nobilei cauze de păstrare şi perpetuare a moştenirii literare a regretatului ei soţ, Mircea Motrici continuă să fie o prezenţă vie în viaţa scriitoricească, să trăiască în inima şi amintirile noastre, a prietenilor din Cernăuți, care îi păstrăm într-o lacrimă de dor amintirea.
Felicia NICHITA-TOMA, Cernăuţi, „Zorile Bucovinei”
