Ortodoxia sărbătorește, vineri, Izvorul Tămăduirii sau de viață dătător, praznic închinat Maicii Domnului, la care preoții împart Aghiasma Mică, pe care credincioșii o pot bea în orice dimineață, pe stomacul gol.
Izvorul Tămăduirii, prima sărbătoare de după Înviere, datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin. „Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului”, a explicat joi, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica.
Se spune că Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. El a întâlnit un bătrân orb, care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă în cetate. Leon a căutat un izvor în apropiere, însă nu a găsit. La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și, luând cu mâinile apa tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon a ascultat și a găsit un izvor din care i-a dat orbului să bea. Cu aceeași apă, i-a spălat fața, iar orbul a început să vadă.
După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică, aceasta primind hramul „Izvorul Tămăduirii”. Mai târziu, împăratul Iustinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din același izvor. Ca semn de mulțumire, el a construit o biserică și mai mare, distrusă însă de turci în 1453. De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli și a tămăduit diferite răni și suferințe.
„Legătura dintre Vinerea Sfintelor Patimi ale Mântuitorului și Vinerea Izvorului Tămăduirii ne arată taina Bisericii lui Hristos ca spațiu de vindecare de boală și eliberare de păcate. De fapt, Maica Domnului, care a stat lângă Crucea lui Hristos Cel răstignit și a văzut rănile din mâinile și picioarele Lui, precum și rana din coasta Lui împunsă, din care a ieșit sânge și apă, simboluri ale Botezului și Euharistiei, a devenit icoana vie a Bisericii lui Hristos, plină de harul tămăduitor dăruit ei de Hristos Cel răstignit și înviat. Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii ne arată că harul vindecător al lui Hristos Cel răstignit și înviat se revarsă în Biserică, prin Sfintele ei Taine și rugăciuni, în mod deosebit, prin milostivirea și rugăciunile Maicii Domnului, după cum se spune în slujba Vecerniei din Vinerea Izvorului Tămăduirii: „Lucruri minunate și uimitoare a săvârșit Stăpânul cerurilor, dintru început prin tine, cea cu totul fără prihană.În toate Duminicile care urmează după Sărbătoarea Învierii Domnului până la Sărbătoarea Înălțării Domnului, se arată, într-un fel sau altul, puterea vindecătoare a lui Hristos, atât pentru suflet, cât și pentru trup”, explică Patriarhul Daniel, în Pastorala de Paști, importanța sărbătorii de vineri.
Vineri, în toate bisericile și mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba de sfințire a apei (aghiasma mică), după o rânduială din Săptămâna Luminată, a mai spus părintele Stoica
Spre deosebire de Aghiasma Mare de la Bobotează – care, după ce a fost împărțită de preoți, se bea dimineața, în primele opt zile – Aghiasma Mică poate fi băută ori de câte ori vrea credinciosul, dimineața, pe stomacul gol.
Preoții prepară Aghiasma Mică de mai multe ori pe an și o păstrează într-un vas din biserică, pentru cei care au nevoie de apa sfințită. Tot Aghiasma Mică este și apa sfințită la slujba de sfințire a caselor -Sfeștanie.
