Copiii au nevoie de rugăciuni scurte și ușoare

Multe familii încearcă astăzi să impună rugăciunea lungă și deasă copiilor lor, dar, din păcate, se întâmplă ca aceștia să o urască mai târziu. La un moment dat, am citit cartea unui mare duhovnic contemporan, care îi scria unui copil destul de mare: „Nu trebuie să înveți atâtea rugăciuni, rostește doar Tatăl nostru și Născătoare de Dumnezeu!”.
Toate cele legate de sfințenie, de măreție și Biserică un copil trebuie să le primească în măsura în care e capabil să le asimileze.
Un copil mic abia dacă reușește să asculte întreaga pravilă a rugăciunilor dimineții. Doar copiii extraordinari, aleșii Domnului, se pot ruga în mod conștient mai mult timp.
Este mai înțelept ca, gândindu-se bine, rugându-se și sfătuindu-se cu cineva mai înțelept, părinții să compună pentru copii o rugăciune scurtă sau o pravilă mică, compusă din rugăciuni scurte și lipsite de complexitate. Fie ca aceasta să fie prima lor pravilă de rugăciune, după care, încetul cu încetul, odată cu înaintarea în vârstă, să se adauge câte o nouă rugăciune.
Va sosi, astfel, și ziua când el va dori să treacă singur de la rugăciunea pentru copii la cea din pravila mare. Copiii vor să-i imite întotdeauna pe cei maturi, iar atunci când vor face aceasta, vor avea o rugăciune statornică și puternică. Altfel, copilul se va teme de părinți și doar se va preface că se roagă.
(Pr. Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 202-203)