Câinii latră, caravana merge înainte

Iubite cititorule, bine-ar fi fost dacă titlul articolului (un adagiu celebru) ar fi aparținut trecutului, ar fi rămas, așa, de… povestea vorbei.
Din păcate, el este actual, reflectă o realitate gri, în care se complace societatea românească contemporană, fundamentată pe nonvalori, versatilă și de cele mai multe ori incomprehensibilă.
Dar să nu îmi uit povestea…
14 februarie 2022, zi memorabilă în viața comunității locale. După multiple negocieri și… amânări, au demarat lucrările de reabilitare a Școlii din Valea Glodului.
Toate-s bune și frumoase, au spus unii… Zi-i popii „măi” și… dă-i-nainte! Lucrările au demarat în trombă: echipă hărnicuță, la program, ce mai, o ieși ceva!
Vorba ceea: nouă meșteri mari, calfe și zidari și… Dorel „zece”, care-i și întrece!
Dar vorba țăranului hâtru: Urma alege, d-le profesor, urma!
N-a trecut mult și carențele de proiectare și execuție au scos capul.
Să le luăm pe rând:
Fiindcă timpul a avut răbdare, au fost efectuate lucrări la acoperișul școlii.
1. S-a scos tabla veche (de vreo 70 de ani) și s-a așternut alta nouă, modernă, c-așa i se stă!
Numai că (aici-i-aici) au fost desființate și cele șase lucarne din acoperiș.
Și ce a ieșit? O Struțo Cămilă (vorba lui Dimitrie Cantemir).
Țăranul român, constructorul local din 1956, a știut să îmbine utilul cu plăcutul (acolo transpare autenticul!). Ce-i faci, domnule, cu podul școlii, că acum arată a cavou….
După știința mea, omul trăitor tânjește după lumină, mai multă lumină, vorba lui Goethe! („Licht, mehr Licht”, în original)
2. Partea sudică a școlii, cu o deschidere de vreo 40 de metri, a fost prevăzută (în 1956!) cu ușă centrală în patru părți (din nou nevoia obsesivă de util și plăcut).
Ce s-a făcut acum?
S-a „modelat” ușa principală încât a ajuns într-un canat și… un pic! (perfectă pentru o magazie!)
Mă gândesc că un om voinic o să intre pe „cant” în școală!
Alo, constructorule, chiar nu se vede? sau… „Apres moi le deluge”.
Într-o discuție telefonică pe care am avut-o cu primarul comunei, am semnalat aceste neajunsuri (pardon, greșeli de proiectare și execuție).
Mi s-a dat dreptate, teoretic… faptic, așa rămâne!
Așa e proiectul, domnule!
Mai mult, într-un dialog, amabil, pe care l-am inițiat cu celebrul Dorel, meșterul anodin, am abordat și subiectul greșelilor de proiectare și execuție ale lucrărilor de renovare.
Mi s-a retezat scurt:
„Ce treabă ai tu? Nu luăm banii și râdem de proști!@
???
Fără cuvinte!
Iubite cititorule, în mintea fiecărui cetățean onest ar trebui să apară niște întrebări, fie și retorice:
1. Pentru ce merge și așa?
2. Până când, domnilor, până când? Sau… „Câinii latră, caravana merge înainte!”
Profesor Claudiu Secrieriu