Deputatul Mihai Boldea, aflat în fața unui dosar de crimă organizată, a părăsit România, mergând astfel pe tiparul altor fugari celebri, cu mandate de arestare naționale și internaționale pe numele lor, de notorietate fiind cazurile lui Omar Hayssam, „Guru” Bivolaru sau Frantisek Priplata.
DIICOT a avut primele informații privind plecarea din România a lui Mihail Boldea, miercuri, în jurul orelor 15.00, deputatul ieșind din țară prin vama Giurgiu, cu destinația Tucia, de unde, în 18 martie, a plecat cu un avion spre o destinație necunoscută deocamdată. Camera Deputaților a aprobat în 20 martie ridicarea imunității lui Mihail Boldea. Șeful DIICOT, Codruț Olaru, a declarat, joi, că anchetatorii nu au solicitat instituirea interdicției de a părăsi țara în cazul deputatului pentru că avizul privind reținerea și arestarea acestuia rămânea fără obiect, în condițiile în care nu pot fi dispuse două măsuri preventive.
Omul de afaceri sirian Omar Hayssam este urmărit general național și internațional în baza unui mandat de arestare preventivă emis în lipsă de către Curtea de Apel București.
Cel prezentat ca fiiind „teroristul numărul unu al României” a fugit din țară în vara anului 2006, în vreme ce era anchetat în mai multe dosare penale între care unul de terorism, privind răpirea jurnaliștilor români din Irak.
Președintele Traian Băsescu declara, în 9 februarie 2011, că Omar Hayssam „este bine-mersi” și nu mai are cancer. Președintele preciza că partea română știe unde se află acesta, pentru că este subiect de discuție cu partea siriană. „Știm precis și unde este, și e bine-mersi, sănătos, nu are nici urme de cancer, nu mai e plin de metastaze, cum era când l-a operat unul din medicii faimoși ai patriei”, spunea atunci Băsescu.
Dosarul privind fuga din România a lui Omar Hayssam se judecă la Curtea de Apel Oradea după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în mai 2009, cererea de mutare a cauzei de la Curtea de Apel București.
La sfârșitul lunii noiembrie 2007, procurorii i-au trimis în judecată pe Mustafa Tartoussi, Mukhles și Mahmoud Omar, pentru înlesnire a ieșirii din țară a unei persoane despre care se cunoștea că este cercetată pentru fapte de terorism, precum și pe Omar Hayssam, pentru trecere frauduloasă a frontierei de stat.
Anchetatorii au stabilit că, în perioada 23-30 iunie 2006, Mustafa Tartoussi ar fi planificat și înlesnit, împreună cu inculpații Omar Mahmoud și Omar Mukhles, ieșirea frauduloasă din România a lui Omar Hayssam, deși cunoștea faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru acte de terorism prin organizarea și finanțarea operațiunii de răpire a trei jurnaliști români în Irak.
În 10 ianuarie 2012, avocatul Ion Cazacu, care l-a apărat pe Hayssam, susținea că există un document oficial de la Procuratura generală a Siriei, transmis tatălui sirianului, în care se arată că există o deciziei de executare a patru ani de închisoare, începând cu 9 ianuarie 2008. Potrivit avocatului, prin deducție, în 9 ianuarie 2012 pedeapsa a fost considerată executată. Ministerul Justiției a anunțat, însă, că nu deține niciun fel de date sau documente în acest sens.
În prezent, ratificarea Tratatului de extrădare cu Siria, care ar permite aducerea în țară a lui Hayysam, este blocată în Parlament.
Fuga lui Hayssam în Siria s-a soldat cu demisia șefilor serviciilor de informații, a procurorului general al României de atunci, Ilie Botoș, implicit cu sancționarea disciplinară a procurorului Ciprian Nastasiu de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT).
Liderul spiritual al MISA Gregorian Bivolaru, 53 de ani, a fost dat în urmărire generală în 4 iunie 2004, iar prin mesajul Biroului Național Interpol din 21 iulie 2004 a fost solicitată și urmărirea internațională.
Mandatul de arestare preventivă emis pe numele lui Gregorian Bivolaru rămâne valabil, după ce Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul împotriva deciziei date de Tribunalul Sibiu privind menținerea măsurii arestării preventive în cazul liderului MISA.
Totodată, în 28 martie 2004, Bivolaru ar fi încercat să treacă ilegal granița spre Ungaria, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac (județul Arad), el fiind călăuzit, pe sensul de intrare în țară, de către vameșul Farkaș Ferenc Zsolt.
Alt fugar celebru este fostul director al CFR, Mihai Necolaiciuc, care a fugit din țară în februarie 2005 și adus după șase ani. A fost dat în consemn la frontieră, în urmărie generală și apoi internațională. Imediat după dispariție au apărut informații potrivit cărora ar fi fost în Austria iar apoi în Statele Unite ale Americii.
Direcția Națională Anticorupție (DNA) a anunțat în martie 2007, printr-un comunicat, faptul că Mihai Necolaiciuc este dat în urmărire internațională prin Interpol, încă din 6 decembrie 2006.
„În data de 20 octombrie 2006, la propunerea Direcției Naționale Anticorupție, Judecătoria sectorului 1 București a emis mandat de arestare preventivă în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, față de Necolaiciuc Mihai, împotriva căruia procurorii anticorupție începuseră urmărirea penală. La data de 26 octombrie 2006, Necolaiciuc Mihai a fost dat în urmărire generală pe țară”, anunța la acea vreme DNA.
În 20 aprilie 2011 o aeronavă l-a adus în țară pe Necolaiciuc sub escorta unor ofițeri români. Acesta este judecat în stare de libertate, în prezent, în patru procese, cazuri în care instanțele de judecată au revocat mandatele de arestare dispuse pe numele fostului director.
Alt fugar român, capturat și adus în țară după zece ani, este Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. A fost adus în țară, aeronava cu care a fost transportat din Indonezia ajungând în 22 aprilie 2011 pe Aeroportul Otopeni. El a fugit din țară după prăbușirea Fondului Național de Investiții (FNI) în anul 2000.
Nicolae Popa a fost director al grupului de firme Gelsor și membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI. Decizia definitivă și irevocabilă în dosarul prăbușirii FNI a fost dată în 4 iunie 2006, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În prezent el este în continuare după gratii executând pedeapsa de 15 ani de închisoare. El a făcut cereri de rejudecare a proceselor FNI și FNA, în cazul său, ele fiind respinse de instanțele de judecată.
Un caz recent este cel al lui Dinel Staicu, în prezent Nuțu Dinel, condamnat definitiv, în aprilie 2011, la șapte ani de închisoare în dosarul privind fraudarea Băncii Internaționale a Religiilor. Omul de afaceri a fost de negăsit, astfel că instanța de executare a pedepsei l-a dat în urmărire națională, pe vechiul nume.
Între timp autoritățile au aflat că acesta și-a schimbat numele. Ulterior, „Dinel Nuțu” a fost prins în seara de 19 aprilie 2011, în localitatea Mako din Ungaria.
În 22 februarie, Curtea de Apel București a decis încetarea procesului penal pornit împotriva contestatorului Dinel Staicu, anularea mandatului de executare a pedepsei de șapte ani de închisoare emis pe numele acestuia și a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, întrucât există autoritate de lucru judecat, în sensul că o altă instanță s-a pronunțat pe acuzațiile faptice aduse omului de afaceri craiovean.
Omul de afaceri Severin Tcaciuc, care a părăsit România în 28 februarie 2003, prin Vama Borș, cu aproximativ trei ore înainte ca polițiștii suceveni să transmită solicitarea de interzicere a ieșirii din țară, este un alt personaj care a profitat de lipsa de comunicare între instituții. După scandalul provocat de plecarea lui Tcaciuc din țară, șefii Poliției sucevene au fost sancționați.
Tcaciuc a fost condamnat în lipsă, în România, la șase ani de detenție și a fost reținut în august 2009 în vederea extrădării din Austria, pe numele său fiind emise trei mandate de executare a pedepsei pentru insultă, furt și pentru agresarea unui polițist aflat în exercițiul funcțiunii. Omul de afaceri sucevean a fost cercetat în mai multe dosare pentru mai multe infracțiuni economico-financiare. El a fost arestat la sfîrșitul lui mai 2001 și eliberat din arest la începutul lunii decembrie a aceluiași an.
De la prima arestare, Tcaciuc a fost pus în libertate de mai multe ori de instanțele sucevene, însă de fiecare dată Parchetul Curții de Apel Suceava emitea un nou mandat de arestare pe numele lui, în dosare privind comiterea altor infracțiuni.
Cazul unui alt fugar celebru, Frantisek Priplata, a fost readus recent în discuție de către ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, care a declarat, marți, la Digi 24, că vor fi reluate discuțiile cu autoritățile din Cehia, Priplata sustrăgându-se executării unei pedepse în România.
„Vreau să vă spun, de exemplu, ca să fiu cât se poate de clar din multe puncte de vedere, că vom relua discuția în ceea ce privește situația lui Priplata, pentru că acel cetățean, după ce a comis o infracțiune gravă în România, s-a sustras executării”, a spus Diaconescu.
El a adăugat că este „foarte normal”, având în vedere că Cehia este un stat cu care România are relații parteneriale, ca „reparația pe care o datorează statului român să fie dusă la bun sfârșit”.
„Din punctul nostru de vedere, el se sustrage executării. Ministerul Justiției asta ne spune”, a menționat Diaconescu.
În iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat pe cetățeanul ceh Frantisek Priplata la opt ani de închisoare și cinci ani de interzicere a unor drepturi, pentru asociere la săvârșirea de infracțiuni și instigare la omor calificat, victima fiind fostul lider sindical al societății Tepro Iași, Virgil Săhleanu.
Priplata a fost pus în libertate în timpul procesului, în baza unei adeverințe medicale eliberate de Spitalul Clinic Județean din Oradea, astfel că, atunci când s-a dat o soluție definitivă în procesul său, acesta fugise deja din România.
Ministerul român al Justiției a solicitat extrădarea lui Priplata, demers respins însă de către autoritățile cehe.
În 9 martie 2007, Parchetul Curții de Apel Oradea anunța că Frantisek Priplata a fost trimis în judecată pentru trecerea ilegală a frontierei de stat. Omul de afaceri ceh este acuzat că a părăsit fraudulos România.
Potrivit rechizitoriului, în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005, Frantisek Priplata a trecut fraudulos frontiera de stat a României în Ungaria, ulterior ajungând în Republica Cehă.
În toate aceste situații, fuga celor acuzați de diverse infracțiuni a fost posibilă fie din cauza lacunelor legislative, fie din cauza lipsei de comunicare a instituțiilor sau a unor întârzieri mai mult sau mai puțin intenționate în comunicarea între acestea. De aceea, unii dintre fugari au fost aduși în țară abia după cel puțin cinci ani, iar alții nu au mai putut fi aduși pentru a-și ispăși pedepsele.
