Nu există statistici și nu s-au realizat studii științifice de specialitate cu privire la nivelul, gravitatea și efectele maltratării prin violență (bătaie) a copilului în județul Suceava.
Cu toate acestea, nimeni nu se îndoiește de faptul că bătaia reprezintă încă o metodă „educativă” preferată de către unii părinți și chiar, foarte rar, salariații ai unor instituții, angajați să se ocupe de creșterea și educația copiilor.
Există mai multe explicații pentru această stare de fapt. Una este tradiția. Cultura populară este plină de „învățături” și zicale cu privire la „binefacerile” bătăii: „bătaia este ruptă din rai”, „unde dă tata acolo crește”, „eu l-am făcut , eu…”, etc.
Altă explicație, oferită de psihanaliști, este aceea că agresivitatea este o latură a naturii umane, a omului încă insuficient civilizat, iar copilul, prin neputința și vulnerabilitatea sa, este „obiectul” ideal pe care adultul poate să-și descarce furia, angoasele, frustrările, nervozitatea, impulsivitatea, proiectând astfel în copil propriile neputințe.
Mai există și explicația că unii părinții, foarte ocupați, nu au timp suficient pentru a se ocupa de copii și a le da o bună educație prin mijloace „pașnice”, iar atunci, în disperare, aleg calea ce mai simplă și mai la îndemână de a le corecta și educa comportamentul în conformitate cu valorile și așteptările lor.
Specialiștii au ajuns la concluzia că următoarele sunt principalele caracteristici psihologice ale părinților care-și maltratează copiii:
- imaturitate, impulsivitate;
- izolare socială, complexe;
- stimă de sine redusă;
- obținere dificilă a satisfacției, nefericirea ca stare psihică dominantă;
- frică de a răsfăța și recompensa copilul;
- încredere disproporționată în valoarea educativă a pedepsei;
- incapacitate de a dovedi empatie privind nevoile copilului și de a răspunde adecvat;
- sechele ale unei copilării nefericite, ei înșiși au cunoscut probabil o formă de maltratare.
Bătaia și abuzul afectează grav dezvoltarea copilului
Nu de puține ori auzim spunându-se: eu am fost crescut și educat după metode tradiționale, inclusiv bătaia, și uite că am ajuns bine.
Ne întrebăm, însă, cum am putea educa copiii noștri cu metode de zeci sau sute de ani din urmă pentru a forma oameni pentru secolul XXI ?
În trecut se căutau calități precum supunerea, disciplina, obediența, astăzi se caută persoane creative, dinamice, independente, inventive, productive.
Aceste calități nu se cultivă prin bătaie, ci prin punerea în valoare a spontaneității, creativității și originalității copilului, prin valorificarea aptitudinilor și talentelor acestuia.
Prin bătaie copilul devine timid, interiorizat, temător, anxios, depresiv, inactiv, îi sunt inhibate manifestările, aptitudinile, talentele. Efectele negative se resimt și asupra performanțelor școlare și prin consecință asupra capacității sale de a se integra social și profesional la maturitate.
Educație prin recompense, nu prin pedepse
Foarte mulți părinți sunt reținuți în a recompensa copilul pentru fapte pozitive de teama de „a nu-l învăța rău”, de „a nu și-o lua în cap”. Se tem că iubirea ar putea fi exploatată de către copil și că părinții și-ar pierde din control, din autoritate.
Ca părinți ne punem deseori întrebarea : să folosesc mai mult pedeapsa sau recompensa ca metodă de educație a copilului ?
Studiile au demonstrat în totalitate că folosirea cu precădere a recompensei în raport cu pedeapsa, a protejării și iubirii versus neglijare sau agresiune emoțională dă rezultate, statistic vorbind, mult superioare. Prin stimulare și recompensare, desigur meritate și cu măsură, copilul capătă o stimă de sine ridicată, dinamism, entuziasm, energie pozitivă.
Mecanismul este simplu: recompensarea unei conduite sau rezultat pozitiv va conduce copilul la tentativa de a repeta aceste conduite pentru a primi și altă dată recompensa. Prin repetiție conduita pozitivă se va înscrie în structura de personalitate și se va permanentiza, devenind trăsătură. Procesul de formare a personalității și comportamentului copilului capătă note pozitive, de dezvoltare armonioasă, dinamică, adaptabilă.
Folosirea în exces a pedepsei, însă, are efecte contrare, nedezvoltare sau personalitate deviantă.
Bătaia sporește riscul apariției tulburărilor de comportament
Comportamentul deviant sau ideația suicidară au legătură directă cu maltratarea, bătaia, chiar dacă nu în toate cazurile. Aceste atitudini și conduite extreme alese de către copil sau adolescent, sunt prezentate de către specialiști ca soluții disperate pe care copiii le găsesc pentru a-și reface echilibrul în contextul unor condiții domestice ostile: neglijare, violență, abuz sexual.
Copiii maltratați trăiesc zilnic drame, insatisfacții și episoade depresive de-a dreptul insuportabile, care, cronicizate, se transformă în atitudini deviante și tulburări de comportament, ducând în unele cazuri la gânduri suicidare, tentative sau chiar sinucideri.
În aceste cazuri nimeni nu ar putea spune că bătaia este ruptă din…rai ci mai degrabă din …iad.
Psiholog Daniel BOLOGA
Psiholog Petru ȘTEFĂROI
Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava
