CC: Limitarea dreptului la recurs în cauze referitoare la creanţe de 2.000 lei, neconstituţională

Articolul 1, punctul, 1 indice 1 din Codul de procedură civilă (Cpc) prevede că judecătoriile judecă, în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 de lei inclusiv.

Conform articolului 299 alineatul 1 indice 1 din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 de lei inclusiv.

Dispoziţiile cuprinse în cele două articole sunt declarate neconstituţionale, Curtea Constituţională admiţând, marţi, o excepţie de nelegalitate a textelor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o asociaţie de proprietari de pe strada Alunişului nr. 180, din sectorul 4, într-un dosar din 2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Tribunalul Bucureşti a admis sesizarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus, în 26 martie, să o trimită Curţii Constituţionale.

Astfel, în urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

Potrivit unei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, dată în cauza Roseiro Bento c. Portugalia, în 23 octombrie 2003, se arată că, în materie civilă, Convenţia Europeană nu prevede obligativitatea unui dublu de grad de jurisdicţie.

Astfel, arăta CEDO, articolul 6 (dreptul la un proces echitabil) nu limitează dreptul statelor de a exclude de la posibilitatea de recurs acele litigii ale căror obiect nu depăşeşte ca valoare o anumită sumă, întrucât această limitare are ca obiect buna administrare a justiţiei şi evitarea aglomerării instanţelor de recurs.