Tratatul de frontieră româno-moldovean reglementează aspectele tehnice legate de stabilirea graniţei

Documentul, intitulat Tratatul între România şi Republica Moldova privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră, are un caracter tehnic.

Tratatul are un preambul şi nouă capitole. Preambulul face referire la respectarea principiilor fundamentale ale dreptului internaţional şi la legislaţiile interne ale României şi Republicii Moldova referitoare la regimul frontierei de stat.

Primul capitol al tratatului, intitulat "Dispoziţii generale" cuprinde definiţii ale termenilor folosiţi în Tratat şi ale faptelor care constituie încălcări ale regimului frontierei, precum şi prevederi referitoare la autorităţile competente ale celor două părţi şi la notificarea acestora.

Capitolul al doilea vizează traseul frontierei de stat şi indică documentele relevante prin care a fost stabilit anterior traseul frontierei dintre cele două state. Sunt menţionate în acest sens Tratatul privind regimul frontierei de stat din 27 februarie 1961, Protocolul privind traseul frontierei în sectorul nodului hidrotehnic Stânca – Costeşti, documentele de demarcare adoptate de Comisia mixtă şi Comisia specială mixtă româno-sovietică, documentele de demarcare, anexele şi completările la acestea.

Documentul prevede în acest capitol că punctele de întâlnire a frontierelor de stat ale României, Republicii Moldova şi Ucrainei vor fi stabilite printr-un acord trilateral separat.

Tratatul menţionează însă principiile privind stabilirea frontierei pe sectoarele apelor curgătoare. Astfel, pe sectoarele navigabile, frontiera se va stabili pe mijlocul şenalului navigabil principal iar pe sectoarele nenavigabile, pe mijlocul pânzei de apă a râului sau a braţului său principal.

Acordul stipulează că, începând din anul următor celui al intrării în vigoare a Tratatului, se va efectua verificarea în comun a traseului frontierei de stat, care se va finaliza cu întocmirea unor noi documente de demarcare. Aceste noi documente vor înlocui ultimele documente de demarcare în vigoare, care datează din anul 1974.

Marcarea şi întreţinerea traseului frontierei de stat este reglementată în capitolul al treilea al Tratatului. Acesta include descrierea tipurilor de semne care sunt utilizate pentru marcarea frontierei, măsurile care trebuie luate pentru a menţine frontiera de stat într-o stare de marcare vizibilă şi modul în care se realizează verificarea stării semnelor de frontieră.

Documentul prevede într-un capitol separat, al patrulea, înfiinţarea unei Comisii mixte pentru verificarea traseului frontierei de stat şi întreţinerea semnelor de frontieră.

Printre atribuţiile Comisiei se numără verificarea în comun a traseului frontierei de stat şi întocmirea noilor documentele de demarcare pentru sectoarele unde au intervenit schimbări naturale faţă de documentele în vigoare.

Capitolul al cincilea al Tratatului, referitor la "modul de folosire a apelor de frontieră, căilor ferate, şoselelor, precum şi a altor instalaţii de comunicaţii care traversează frontiera de stat" cuprinde prevederi legate de măsurile necesare pentru întreţinerea în stare corespunzătoare a apelor de frontieră, pentru prevenirea distrugerii premeditate a malurilor acestora.

De asemenea, este reglementat modul în care se realizează navigaţia de către navele şi celelalte mijloace de navigaţie ale părţilor şi este stipulată obligaţia de luare a măsurilor necesare pentru menţinerea în stare corespunzătoare a sectoarelor de căi ferate, podurilor şi construcţiilor hidrotehnice, în locurile unde acestea intersectează frontiera de stat.

Capitolul al şaselea, intitulat "Pescuitul, vânătoarea, silvicultura, exploatarea subsolului şi protecţia mediului la frontiera de stat" stabileşte anumite reguli aplicabile în cazul desfăşurării unor activităţi în apropierea frontierei, măsurile care se vor lua în cazul apariţiei unui incendiu în apropierea frontierei de stat şi măsurile necesare pentru protecţia mediului.

Capitolul al şaptelea, referitor la "cercetarea încălcărilor regimului frontierei de stat, structurile competente şi regulile despăgubiri" indică structurile competente pentru soluţionarea cazurilor de încălcare regimului frontierei de stat, tipurile de încălcări care se cercetează în comun, regulile care trebuie respectate în cazul cercetării în comun, obligaţiile de informare despre cazurile de încălcare a regimului frontierei de stat.

Penultimul capitol, referitor la "predarea-primirea persoanelor, animalelor domestice, a obiectelor şi documentelor" reglementează modul în care vor fi predate persoanele care au trecut ilegal frontiera de stat, bunurile şi înscrisurile găsite asupra acestora, precum şi măsurile care trebuie luate în vederea identificării şi predării animalelor domestice rătăcite peste frontiera de stat.

Tratatul prevede în Dispoziţiile finale că acest tratat nu afectează drepturile şi obligaţiile părţilor rezultate din tratatele internaţionale bilaterale şi multilaterale la care acestea sunt parte, precum şi din obligaţiile României care decurg din calitatea sa de membru al Uniunii Europene.

De asemenea, sunt incluse dispoziţii tehnice legate de intrarea în vigoare a Tratatului, posibilitatea amendării, perioada de valabilitate, înregistrarea la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.