Franţa încheie preşedinţia UE în relaţii bune cu Marea Britanie, dar tensionate cu Germania

Situaţia l-ar putea determina pe preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, care a şi oferit deja indicii în acest sens, să încerce să îmbunătăţească relaţiile cu cancelarul german, Angela Merkel, continuând însă să cultive legăturile cu Marea Britanie condusă de premierul Gordon Brown, apreciază analiştii.

Rivalităţile, neînţelegerile şi incompatibilităţile între stilul hiperactiv al lui Sarkozy şi ponderaţia lui Merkel i-au făcut pe cei doi să apară complet diferiţi de cuplurile emblematice ale reconcilierii franco-germane - de Gaulle-Adenauer, Giscard-Schmidt sau Mitterand-Kohl.

Partener asociat de Franţa în ceea ce priveşte criza financiară, cooperarea Marii Britanii a fost solicitată şi în alte domenii - militare, cum a fost cazul combaterii pirateriei, sau diplomatice, cum este cel referitor la Republica Democratică Congo (RDC).

Punctul culminant al nemulţumirii franco-germane a fost atins în data de 8 decembrie, la un mini-summit privind relansarea economică, care a fost organizat la Londra, în prezenţa lui Sarkozy şi a lui Brown, dar la care nu a fost invitată şi Merkel.

Henrik Utterwedde de la Institutul franco-german de la Ludwigsburg (DFI) consideră că "este puţin exagerat să vorbim despre o criză franco-germană, dar există, cu siguranţă, un moment prost".

Dacă stilul personal al lui Sarkozy, ajutat în acest sens de soţia sa, Carla Bruni-Sarkozy, seduce presa şi publicul britanic, acesta este mult mai puţin bine privit în Germania.

"Pentru nemţi, Sarkozy ilustrează o caricatură a voluntarismului francez în stilul husarilor", apreciază Utterwedde. Dând impresia că ar căuta la Londra sau în alte locuri alianţe împotriva Berlinului, "a semănat neîncrederea, nu încrederea", afirmă expertul german, exprimându-şi speranţa că relaţia ar putea fi îmbunătăţită anul viitor, după încheierea preşedinţiei franceze a UE.

Thomas Klau, de la European Council on Foreign Relations (ECFR), consideră că şi Germania are o parte din responsabilitate. Rivalităţile din interiorul marii coaliţii conduse de Merkel, intensificate înaintea alegerilor din toamna anului viitor, provoacă "o paralizie a politicii europene germane, deoarece nici un partid nu riscă să îşi asume poziţii ambiţioase", afirmă el.

"Acest lucru poate genera tensiuni puternice, în special când la Paris există un preşedinte căruia îi place să ia decizii rapid", adaugă Klau.

În plus, perspectiva înlocuirii Germaniei cu Marea Britanie ca partener privilegiat al Franţei în Europa nu este realistă, apreciază experţii. Buna înţelegere dintre Sarkozy şi Brown nu trebuie să ascundă divergenţele de durată dintre Paris şi Londra în ceea ce priveşte Politica Agricolă Comună sau liberalizarea comerţului.

Sylvie Goulard, preşedinte al Mişcării Europene - Franţa, consideră că buna cooperare dintre Franţa şi Marea Britanie are la bază pragmatismul şi nu pune neapărat în pericol relaţiile cu Berlinul.

"Marea Britanie are o armată mult mai consecventă şi capabilă să acţioneze în străinătate decât Germania, în timp ce Germania are o greutate economică ce nu poate fi ignorată. O bună preşedinţie UE este cea care cooperează cu ambele ţări", afirmă ea.

Conştient în mod vizibil de necesitatea relansării relaţiilor cu Germania, Sarkozy l-a numit la secretariatul de stat pentru Afaceri Europene pe germanofilul Bruno Le Maire. În discursul de preluare a funcţiei, acesta a făcut un gest rar pentru un oficial francez, adresându-se în germană "prietenilor săi nemţi" şi promiţând să depună toate eforturile pentru a depăşi "micile crize".