Cătălin MIHULEAC

Felia rămasă din acest an este şablonizată. A început postul Crăciunului cu suma lui de abstinenţe, după o lună şi juma’ postul îşi agaţă abstinenţele în cui şi începe scurta glorie a porcului, în faţa căruia trebuie să ne plecăm respectuos. Fiindcă porcul român e un înţelept, de vreme ce a avut răbdarea să aştepte intervenţia Uniunii Europene, pentru a primi asigurări că de-acum încolo o va sfârşi în demnitate şi fără suferinţă, benefiind chiar de o anestezie premergătoare operaţiei cu bisturiul de măcelar. Până acum, în pofida faptului cu blândul copitat îşi oferea ca un domn chiar şi ultima proteină, empatia stârnită de el în măcelarul român era nulă. Când venea data execuţiei, porcul era apucat brutal de copite, târât din coteţ, imobilizat prin călărire şi înjunghiat mişeleşte, printre zbierete care stârneau hazul asistenţei. Spre bucuria lui, drumul integrării europene este „via coteţ”, dacă-mi permiteţi artificiul.

O să las sub tăcere faptul, unanim recunoscut, că, de multe ori, porcul executat este ceva mai inteligent decât cei care-i fac seama. Ca o dovadă, nu puţini sunt bipezii care filmează tăierea şi tranşarea animalului pas cu pas, să le aibă amintire pe vecie, în albumul familiei. Dar febra creaţiei nu se opreşte aici, autorii de cântece de petrecere fiind şi ei chemaţi să stropească sonor acest eveniment, ce începe cu o ţuică mică şi sfârşeşte cu sângele cald încă, adunat în delicioasele – delicioase după unele gusturi, pe care nu-mi îngădui să le comentez aici – sângerete.

Altceva mă roade, însă. Întrebarea firească, pe care o adresez tuturor, este dacă se pot cuceri femei frumoase, recurgând la preludii porcine, la caltaboşi proaspeţi, la tobă usturoiată, la şorici crocant, alături de amintitele deja sângerete? Au ce căuta asemenea produse tradiţionale la o cină romantică, alături de lumânări discrete şi o muzică de fundal bogată în apropouri? Marele scriitor Ioan Groşan pretinde că da, un da apăsat, susţinând sus şi tare că un caltaboş insinuant - ce merită, prin formă şi dimensiuni, alături de cârnat, un loc de cinste în „Dicţionarul de simboluri” - şi-o ţuică de prună dă gata orice reprezentantă a sexului frumos.

Dacă e aşa, înseamnă că suntem un neam de nehaliţi, iar pe mine mă ia greu de la stomac, doar gândindu-mă la gustul pe care-l capătă sărutul pasional dintre amorezaţi, după o asemenea impregnare porcină. Nu-i mai romantic oare – nu îmi vine alt exemplu – cu fructele de mare şi cu şampania fină? La urma urmei, lumânările discrete şi muzica pot să lipsească.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Este porcul un cuceritor înnăscut?.

Comentarii