Alina MUNGIU-PIPPIDI

Cu toţii am avut multe Crăciunuri triste, sau desfăşurate sub semnul incertitudinii în această lungă tranziţie. O să mai am slujbă în anul care vine? Mi se vor întoarce copiii din străinătate sau, dimpotrivă, voi reuşi să îi scot în sfârşit de aici şi să-i trimit acolo? Mi-am pierdut într-adevăr toate economiile? Unde îmi sunt prietenii de altădată, cu care împărţeam asemenea momente? Şi tot aşa. Dar cumva zilele de sărbători reuşesc să atenueze asemenea întrebări melancolice, fără să le răspundă neapărat.

Crăciunul din acest an stă sub semnul eşecului politicii şi al frustrării generale cu ea. Nu doar cei 70% care au stat acasă sunt frustraţi şi se văd confirmaţi de evenimente. Cei 30% care s-au deranjat la urne sunt şi mai scoşi din răbdări. Dacă au votat PSD, e că sperau că statul va avea mai mulţi bani de cheltuit pe săraci, dar nu va fi aşa. E oficial, ne vom coase buzunarele. Dacă au votat PD-L e că sperau să tragă în ţeapă pe unii care s-au îmbogăţit pe spinarea lor. Numai că nu va mai fi nimeni tras în ţeapă. Noul program de guvernare lasă să pice lupta cu marea corupţie, care devine o prioritate doar pentru Bruxelles. Să o aplice ei, la Bruxelles, deocamdată noi am numit câţiva miniştri oameni la toate ai unor mari politicieni corupţi, cu programe evidente de jefuială. Cine a votat cu PNL a făcut-o în  speranţa că măcar după alegeri se va reface unitatea dreptei. Când colo, o dreaptă s-a cârpit cu o stângă şi a doua dreaptă a rămas cu buzele umflate. În ce priveşte pe UDMR, deşi s-au dat pe mâna lui Băsescu, patronul procurorilor care îi anchetează pe mai toţi şefii maghiari, din care mulţi au băgat mâna, nu s-au ales nici cu guvernarea, nici cu amnistia. Mare ghinion.

Toată lumea e supărată pe ce a ieşit din alegerile astea. Miron Mitrea, unul din negociatorii şefi, a rămas fără scaun la Senat. I l-au dat lui Voiculescu, care a rămas fără ministru, la marea împărţeală miniştrii PC nemaiprinzând nimic. Viorel Hrebenciuc era şi el să îşi piardă fotoliul de şef grup parlamentar PSD, a încercat să i-l tragă de sub el Eugen Nicolicea, finul lui Mitrea. Cristian Diaconescu era să păţească ruşinea de a pierde Ministerul de Externe, unde a fost secretar de stat pe vremuri, în favoarea imberbului Titus Cărlăţean, doar pentru că propriul lui partid îl detestă. Oamenii lui Stolojan, de la Raluca Turcan la Gheorghe Flutur, au sărit din schemă complet, odată cu şeful lor, de parcă ai lor colegi nu aşteptau decât acest accident ca să îi arunce în apă. Unii vor mai înota la mal, că sunt şi oameni de valoare printre ei, dar, cum se spune, gestul contează. Toată lumea a dat din coate să bage capul altora la fund zilele astea, oferindu-ne o mostră din ce e frumoasa viaţă de partid pe meleagurile noastre. Zău că nu era mai rea viaţa în partidul comunist, unde toţi turnau pe toţi, dar măcar numirile şi avansările se făceau mai organizat, cu oarece respect pentru vârstă şi realizări profesionale.

Ca să nu mai vorbesc de numirea de la Justiţie. Ce frustraţi sunt domnii Tăriceanu et comp, pregătiţi demult cu poezia că justiţia se ţine după ei doar ca să-i hărţuiască politic, să vedem cine îi mai crede când chiar omul lor, Cătălin Predoiu, va fi responsabil cu hărţuiala. Ce frustrat se simte Mihai Sălăgean, un om de 33 de ani cu un CV perfect, care a fost dat la o parte pentru că a spus dl. Iliescu că e prea tânăr, ca să fie numit unul cu un an mai tânăr ca el. Ce frustrat se simte Victor Alistar, cel mai bogat luptător anticorupţie din România, care şi-a început cariera făcându-şi rost de un apartament deşi mai avea unul pe când lucra la Primăria Municipiului Bucureşti, deşi a lins undeva pe toţi mai marii şi a compromis cât a putut asociaţia Română pentru Transparenţă nu reuşeşte să ajungă ministru nici cu susţinerea PSD. Şi ce frustrată sunt eu, care voiam să mă întorc în ţară după doi ani de absenţă, nu prea văd la ce. Sărbători bune.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Frustrare generală.

Comentarii