Valoarea salariilor reale din România depăşeşte nivelul de echilibru

"În Bulgaria, România şi Estonia nivelul salariului real rămâne peste nivelul de echilibru estimat. În Estonia şi Bulgaria ritmul de creştere al salariului real a depăşit valoarea estimată, corelată cu productivitatea muncii şi cererea de forţă de muncă, în 2003 şi 2004, dar pare să se fi întors apoi la niveluri mai sustenabile. În România, în schimb, avansul salariului real s-a accelerat începând din 2005, menţinând nivelul actual al salariului cu mult peste valoarea de echilibru", se arată în analiză.

Documentul include date referitoare la România, Bulgaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria şi statele Baltice, însă nu oferă informaţii legate de valoarea echilibru a salariilor.

Autorul analizei, membru al Departamentului European din cadrul FMI, notează că România, stat în care ecartul dintre salarii şi productivitate se situează printre cele mai înalte din regiune, se remarcă în rândul celorlalţi noi membri ai UE prin gradul înalt de sindicalizare, indicator definit ca ponderea membrilor de sindicat în totalul angajaţilor. Astfel, deşi procentul membrilor de sindicat s-a redus comparativ cu anii anteriori, se păstrează încă la 30-35%.

Spre deosebire de România, alte state, precum Estonia şi Bulgaria, deşi se confruntă cu niveluri ale salariului real peste valoarea de echilibru, înregistrează o densitate limitată a membrilor de sindicat şi o acoperire redusă a salariilor negociate colectiv.

În ceea ce priveşte evoluţia salariilor, autorii studiului notează că în Ungaria, Slovacia, Polonia şi Ungaria, state aflate la un nivel avansat al procesului de convergenţă, majorarea salariilor reale a fost relativ stabilă şi, în medie, sub 5%.

Pe de altă parte, în alte noi state membre ale UE, avansul a fost mai accelerat, însă în Bulgaria şi ţările baltice creşterea s-a temperat începând din 2005.

Referitor la România, analiştii arată că ritmul de creştere rămâne încă la un nivel înalt.

Ca o consecinţă imediată a acestei situaţii, costurile reale cu forţa de muncă, reprezentând diferenţa dintre salariile reale şi productivitatea muncii, au început să scadă din 2005 în majoritatea noilor state membre, cu excepţia României.

"Deşi a fost înregistrată o corecţie în ceea ce priveşte avansul salariilor reale peste nivelul productivităţii în majoritatea statelor, în România creşterea salariilor a fost mai accelerată decât câştigurile de productivitate începând din 2005", se arată în analiză.

Salariile, exprimate în euro, s-au majorat în toate noile state membre, însă continuă să fie diferenţe semnificative între ţări. În timp ce în România salariile au avut un ritm accelerat de creştere, în alte ţări avansul a fost mult mai temperat, deşi unele state, precum Bulgaria, au pornit de la un nivel redus al acestora.

Emigraţia forţei de muncă este unul dintre factorii care stă la baza unor condiţii mai dure ale pieţei muncii în majoritatea noilor state membre. Analiştii notează că datele UE arată că peste un milion de români trăiesc în străinătate, cea mai mare parte a acestora provenind din mediul rural, unde nivelul de activitate este redus.

Un alt aspect inclus în analiza FMI este legat de politica în domeniul concurenţei, aspect care s-a îmbunătăţit în toate noile state membre, deşi a pornit de la niveluri reduse în cazul României şi Bulgariei. Cele două state se află, de altfel, pe ultimele locuri în aceea ce priveşte acest indicator, între statele incluse în analiză.

Astfel, atât pentru Bulgaria, cât şi pentru România, indicele politicii concurenţei a fost, anul trecut, de 2,7 puncte, comparativ cu valoarea medie de 3,2 puncte calculată pentru Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria, sau de 3,3 puncte pentru ţările baltice.

În multe noi state membre salariile reale au crescut cu precădere în sectorul public. Astfel, în România, avansul salariilor din administraţia publică a fost de 20% în ultimii trei ani, iar în statele baltice de 18%, se arată în analiză.

Potrivit unor teorii economice, avansul salariilor din sectorul public ar trebui corelat strict cu câştigul de productivitatea, întrucât aceste remuneraţii au un efect de semnal pentru sectorul privat.

Analiza aminteşte de un studiu al Băncii Mondiale, potrivit căruia flexibilitatea pieţei muncii din România şi Estonia este printre cele mai reduse dintre noile state membre, aceste ţări fiind şi cele în care sunt înregistrate cele mai mari deviaţii ale salariilor reale de la nivelul de echilibru.

Flexibilitatea redusă a muncii ar putea conduce la amplificarea condiţiilor stricte din piaţa muncii, întrucât companiile nu pot obţine nivelul dorit de forţă de muncă, se mai arată în analiză.