Dorin Goian: „Mi-am propus ca la final de carieră să ajut fotbalul sucevean”

Imediat după ce a terminat sezonul în Italia, cu Palermo, suceveanul Dorin Goian a luat primul avion spre casă. Goe nu a avut parte de familie şi prieteni decât câteva zile, pentru că astăzi a plecat la Bucureşti pentru un stagiu de pregătire sub comanda selecţionerului Răzvan Lucescu. Internaţionalul român va reveni la Suceava la sfârşitul acestei săptămâni, pentru oficierea botezul fiului său Nectarie Matei, în vârstă de patru luni, şi va rata astfel următorul meci test al echipei naţionale, cu Ucraina. După acest important eveniment din viaţa sa şi a familiei sale, Dorin îşi va face din nou bagajele, de astă dată pentru Austria, acolo unde echipa naţională a României va susţine alte două meciuri amicale, cu reprezentativele Macedoniei şi Hondurasului.

- Dorin, ai încheiat cu brio primul tău sezon ca jucător în Serie A. Ai ajuns la US Palermo într-un moment foarte bun, echipa s-a clasat la final pe un loc de Europa League.

- Pentru actuala mea echipă a fost un an foarte bun, pentru că s-a reuşit cea mai bună clasare din istoria clubului. Cu puţin noroc puteam să ne calificăm chiar în Champions League, deoarece am luptat pentru locul 4 până în ultima etapă. Fotbalul este ca o a doua religie la Palermo, toată lumea iubeşte cu patimă acest sport, iar atmosfera creată de cei 30.000 de spectatori care vin la stadion meci de meci este cu adevărat una fantastică.

- În acest context bănuiesc că nu poţi să ieşi pe stradă fără să fii recunoscut.

- Cea mai tare fază mi s-a întâmplat după un meci pierdut cu Lazio, după ce am condus cu 1-0. Eram într-un supermarket şi am avut surpriza să fiu abordat de două bătrânele trecute de 70 de ani. Erau foarte afectate că am pierdut meciul pe final, însă surpriza a fost că s-au lansat în obiecţii pertinente din punct de vedere tactic despre prestaţia noastră la respectivul joc. Aşa cum v-am spus, aici se mănâncă fotbal pe pâine, US Palermo înseamnă totul pentru locuitorii oraşului.

- Cum se simt din teren diferenţele dintre campionatul românesc şi Serie A?

- În Italia evoluează fotbalişti de mare valoare, de aceea este un campionat atât de bine cotat. Aici nu există echipe slabe, însă ce m-a impresionat cel mai mult este că toate formaţiile, chiar şi cele de la retrogradare, au fotbalişti de superclasă de la mijloc în sus. Ca fundaş în Italia, este de ajuns să faci o mică eroare, să eziţi o fracţiune de secundă şi te-ai ars.

Cassano şi Pazzini i-au scos peri albi lui Goe

- Există multe asemănări între viaţa de fotbalist profesionist la Steaua şi cea de la Palermo?

- Italienii sunt mult mai stricţi atunci când vine vorba alimentaţie, medicamentaţie, atitudinea din joc şi din afara terenului. Aici totul este organizat în cel mai profesionist mod cu putinţă până în ultimul detaliu. În Italia nu există doar rivalităţi, ci şi un respect pe măsură între echipe, aşa că nu am văzut scandaluri ca la noi, mai ales că în interviuri fiecare se mărgineşte să vorbească doar despre echipa lui. Ca jucător în Italia, nu ai însă nici un stres. Trebuie să dai totul la antrenamente, apoi te îmbraci şi pleci să-ţi vezi de viaţa privată. Cantonamente nu se fac decât cu o zi înaintea fiecărui meci.

- Ce atacanţi adverşi ţi-au dat cel mai mult de furcă în campionatul Italiei?

- Cuplul ofensiv al Sampdoriei, format din Cassano şi Pazzini, mi-a creat cele mai mari bătăi de cap. Sunt doi atacanţi incredibili, care au o forţă şi o viteză fantastică. Se mişcă încontinuu, sunt foarte şireţi, şi de aceea sunt foarte greu de anihilat.

- Cum îţi petreci timpul liber la Palermo? Ţi-ai făcut prieteni pe acolo?

- Cea mai mare parte a timpului liber o petrec acasă, cu familia, iar dintre coechipieri, cel mai bine mă înţeleg cu Kjaer şi Bresciano.

- Cred că eşti la curent cu evenimentele din fotbalul românesc. Ce părere ai de situaţia existentă în prezent la Steaua?

- Au fost prea multe scandaluri în ultima perioadă în Ghencea, iar acest lucru nu avea cum să nu afecteze atmosfera din lot şi jocul echipei. S-a dovedit încă o dată că acolo unde este linişte apar şi rezultatele. Clujul şi Urziceniul sunt cele mai bune exemple în acest sens.

Kapetanos, printre favoriţii lui Dorin

- Apropo de CFR Cluj, a câştigat pe merit un nou titlu de campioană?

- CFR a câştigat datorită constanţei, nu neapărat că a practicat un joc extraordinar. Meciul cheie al campionatului a fost cel dintre Universitatea Craiova şi CFR.

- Ce fotbalist din campionatul românesc apreciezi în mod deosebit?

- Sunt destui fotbalişti buni în România. Mie îmi place în mod deosebit Kapetanos. Atunci când a venit în campionatul românesc mulţi l-au privit cu neîncredere, dar el a muncit, a strâns din dinţi şi a dovedit că este un atacant adevărat. Nu degeaba face parte din lotul Greciei pentru Campionatul Mondial din Africa de Sud.

- Ce aşteptări ai de la viitoarea campanie de calificare cu echipa naţională?

- Cred că avem şanse reale să ne calificăm pentru Campionatul European din Ucraina şi Polonia. Dacă voi fi convocat în continuare la lot, voi da totul pe teren pentru îndeplinirea obiectivului. Pentru mine ar putea fi ultima şansă de a mai fi prezent încă o dată la un turneu final.

- Miercurea trecută ai revenit din Italia, iar o zi mai târziu erai printre cei 100 de spectatori care au asistat la un meci de Liga a III-a pe Areni.

- Nu-i deloc plăcut în ce situaţie a ajuns fotbalul sucevean. Pe timpul meu, la Suceava era o echipă competitivă, iar stadionul gemea de lume la fiecare meci. Acum am ajuns la stadion cu cinci minute înainte să înceapă meciul şi am găsit fără nici un fel de probleme loc de parcare. Totul era pustiu, nu mai exista forfota de pe vremuri. Nu-i frumos, dar nu ne rămâne decât să trăim cu speranţa că vor reveni cât de curând vremurile de odinioară.

- Te-ai gândit vreodată ca peste câţiva ani, după încheierea activităţii de jucător, să revii la Suceava ca să pui umărul la reconstrucţia echipei care te-a lansat în fotbalul mare?

- Îmi doresc nespus ca la final de carieră să ajut în vreun fel fotbalul sucevean, fie ca jucător, antrenor sau dintr-o altă funcţie administrativă. Regret nespus că am stat patru ani în Bucureşti şi nu am făcut Şcoala de antrenori, dar intenţionez pe viitor să fac acest lucru. Cu siguranţă o să mă întorc într-o zi acasă, pentru că am o datorie morală faţă de Suceava.

- În încheiere, vorbeşte-ne puţin despre fraţii tăi. Ce mai fac ei în prezent?

- Liviu s-a stabilit în Bacău, unde este un respectat om de afaceri. A investit chiar şi în mass-media, este proprietarul unui post local de televiziune. Gigi este şi el un mic patron, dar în SUA, acolo unde el şi soţia lui deţin o firmă de menaj. Lucian este de aproape două luni la Roma şi trage din greu să se recupereze după operaţia la genunchi la care a fost supus. Se gândeşte numai la ziua când va reveni din nou pe teren, în echipa lui Dinamo.