Mi se pare evident că dintre toate echipele româneşti care s-au întrecut între ele în a se face de râsul Europei, cea mai norocoasă şi, de alaltăieri încoace, cea mai fericită, este Dinamo. De unde atâta fericire?, v-aţi putea întreba, pentru o amărâtă de echipă care după ce n-a fost în stare să treacă de clinica geriatrică Lazio, s-a mai împiedicat şi de împiedicăturile de elfi şi cyborgi, (că doar asta înseamnă Elfsborg, nu?). Păi, tocmai de asta, fiindcă, o dată eliminată de Lazio, a scăpat de ruşinea supremă pe care ar fi trăit-o alaltăseară la Madrid, dacă ar fi fost în locul italienilor. Care trebuie să se declare ultrafericiţi că au scăpat doar cu 3 „boabe”după o repriză halucinantă, în care Real, prima oară după mulţi ani, mi-a reamintit de Real-ul din vremurile bune, adică acelea în care nu venise încă Beckham ca să-i strice tot jocul. Am văzut  un Real magnific, chiar dacă lipit de figuri legendare ca Figo, Zidane, Ronaldo ori Carlos. Pardon!, mai există una: aceea a lui Raul, predestinat parcă şi prin nume să joace acolo, şi numai acolo, că doar nu degeaba îi zic fanii Raul Madrid echipei, când joacă bine şi ea, şi el. Un fenomen ajuns spre 30 de ani, din care 14 ca profesionist, şi în toţi anii aceştia jucând la o singură echipă. Cu care se identifică. Şi care, când joacă bine, ca alaltăseară, mătură tot. Mă gândeam, urmărind „măgăruşul” pe care l-au practicat cu Lazio, că dacă Dinamo s-ar fi aflat acolo, ori ar fi luat vreo 14 goluri (hai, 13, că Lobonţ e mai bun ca Balota) ori ar fi terminat meciul în 8-9 jucători, că doar nu credeţi că la aşa afront, alde Moţi ori Pulhac, n-ar fi zdrobit niscai femur ori peroneu! Lazio a pierdut, totuşi, cu demnitate, adică jucătorii ei au înţeles repejor că şansa lor e doar aceea de a încerca, absolut italieneşte, să ia cât mai puţine. Şi mai are Dinamo noroc şi în altă direcţie: a scăpat şi de amenzile alea enorme, precum şi de suspendarea de la sine înţeleasă. De ce? Păi, vi-i imaginaţi pe „câinii până la moarte” făcând în avionul de Madrid mai puţine porcării decât ai Stelei în cursa de Londra? Ceea ce este până la urmă normal: păi, cum naiba, când echipa ta e de râsul lumii, tu, fan devotat, să fii altfel? Aşa că dacă Mitică o fi făcut vreodată în viaţa, şi ceva bun, atunci asta e Legea de alaltăieri care pedepseşte huliganismul pe stadion. În tribune, adică. Pe gazon ne pedepsim singuri.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce noroc pe Dinamo!.

Comentarii