Ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafaţa corpului. Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legătură vasculară, nervoasă şi energetică directă cu zonele corespunzătoare reflexogene.
Astfel, se cunosc zonele de proiecţie la nivelul ochilor, picioarelor, mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechilor. Componentele principale ale reflexologiei sunt reflexo-evaluarea şi reflexoterapia.
Reflexo-evaluarea - constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexo-evaluare se poate descoperi o suferinţă morfo-funcţională sau dezechilibru al organului corespondent, palpând, analizând zona lui reflexogenă, zonă, de obicei, foarte bogată în terminaţii nervoase şi vasculare. Prin palpare (în cazul reflexoterapiei, auriculoterapiei, reflexoterapiei palmare), apare o durere care este direct proporţională cu magnitudinea afecţiunii organului corespondent. Pentru evaluarea stării de sănătate se folosesc proiecţiile din tălpi, ureche şi din palme. Evaluarea în palme este greoaie şi mai puţin precisă, deoarece activitatea zilnică la care sunt supuse palmele duce la scăderea sensibilizării pe care o urmărim în cadrul unei evaluări a stării de sănătate. În schimb, diagnosticarea realizată pe suprafaţa urechii (auriculoterapie), şi a tălpilor (reflexoterapie), ne poate da o cantitate mare de informaţii preţioase despre starea de sănătate a organismului, chiar înainte ca o afecţiune să se manifeste la nivel fizic. Aşadar se analizează şi dezechilibre ce au apărut doar în sistemul energetic şi care se pot manifesta ca şi afecţiuni somatice mult mai târziu.
O altă metodă de diagnostic reflexogen, cea mai precisă dintre toate, este iridologia sau metoda diagnosticării pe iris. Ochii nu sunt numai oglinda sufletului, ci şi a întregului organism. Cel puţin asta susţin terapeuţii care „citesc” în ochi suferinţele oamenilor. Terapeutul iridolog nu îţi indică boala de care suferi, dar vede, prin metode neinvazive, care organ este afectat. Iridologia este ştiinţa diagnosticării unor afecţiuni, predispoziţii, modificări de funcţie şi structură ale unor organe sau ţesuturi pe baza studiului atent al culorii, semnelor, structurilor şi modificărilor irisului. Contează culoarea, textura, pigmentările, densificarea sau lipsa substanţei în iris. În concluzie, reflexo-evaluarea cere atât un studiu amănunţit, experienţa şi diversitate în cazuistică, solide cunoştinţe anatomice şi bioenergetice, privind organismul uman cât şi folosirea simultană, în cazul consultaţiei, a mijloacelor de evaluare prezentate mai sus.
Un bun terapeut diagnostician va şti să utilizeze şi să compare datele preţioase furnizate de analiza ochilor (iridologie), a urechii (auriculoterapie) şi a tălpilor (reflexoterapie), pentru a prezenta un tablou complet şi exact al tuturor dezechilibrelor din organismul bolnavului.
Terapiile indicate mai sus, sunt complementare şi nu înlocuiesc procedurile medicale clasice.
Mihai MOISOIU
psiholog
Telefon: 0753937223
www.nearyou.eu