Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cauzele leneviei dar şi cele ale hiperactivităţii sexuale au fost pe larg explicate într-un nou manual de psihiatrie, considerat noua "Biblie" din acest domeniu, informează Daily Mail, în ediţia online.
Deşi aţi uitat unde aţi lăsat telecomanda, nu vă deranjaţi să vă ridicaţi de pe canapea pentru a schimba postul TV? Nu trebuie să vă îngrijoraţi: nu sunteţi leneş, suferiţi doar de sindromul tempoului cognitiv lent (sluggish cognitive tempo disorder/ SCT).
Sau poate deveniţi extrem de agitat şi aveţi un acces de furie atunci când aţi uitat unde aţi lăsat cheile de la automobil? Acesta poate fi un simptom care atestă faptul că suferiţi de sindromul temperamentului exploziv intermitent (intermittent explosive disorder/ IED).
Acestea sunt doar două din numeroasele denumiri ale unor "afecţiuni" pe care experţii le-au analizat în cel mai recent număr al manualului de psihiatrie intitulat "Diagnostics and Statistical Manual of Mental Disorders", considerat noua "Biblie" din această disciplină.
Printre simptomele sindromului tempoului cognitiv lent se numără pasivitatea, starea de visare şi lentoarea - aceste trăsături putând fi uşor confundate cu lenevia.
Deoarece printre celelalte "maladii" explicate în noul manual se află şi dependenţa de sex, mulţi experţi din domeniu se tem că acesta va declanşa o adevărată "revoluţie" în cadrul companiilor farmaceutice.
Richard Bentall, profesor de psihologie clinică la Universitatea Bangor din Scoţia, respinge clasificarea noilor afecţiuni, declarând că acestea "nu au nicio bază ştiinţifică", adăugând: "Cu cât există mai multe boli, cu atât vor profita mai mult cabinetele private de psihiatrie".
Însă American Psychological Association, care a redactat noul manual, susţine că noile afecţiuni reflectă pur şi simplu schimbările ce au avut loc în societatea umană în ultimele decenii.
Însă nu toate maladiile propuse în această lucrare sunt la fel de "frivole", printre acestea regăsindu-se şi o nouă categorie pentru autism. Medicul David Kupfer, care a supravegheat editarea manualului, consideră că acesta are la bază "cele mai bune concepte ştiinţifice existente".
Persoanele care se plâng în permanenţă din diverse motive ar putea suferi de "sindromul personalităţii negative", iar adulţii care au adeseori accese de furie s-ar putea consola cu gândul că suferă de "sindromul temperamentului exploziv intermitent".
Afecţiunile cu caracter sexual, tratate pe larg
Afecţiunile cu caracter sexual au fost pe larg tratate în această a cincea ediţie a manualului de psihiatrie, care va fi publicată în anul 2013.
Unele dintre capitole se referă la hipersexualitate. Pacienţii suferind de această afecţiune îşi manifestă în practică şi în mod repetat fanteziile sexuale, fără să se gândească niciun moment la faptul că acţiunile lor ar putea să rănească alte persoane.
La cealaltă extremă se află acele persoane care se vor bucura să afle că lipsa apetitului sexual cu care se confruntă este cauzată de o afecţiune ce a fost intitulată "tulburare a excitaţiei sexuale".
Tot în categoria afecţiunilor cu caracter sexual a fost inclusă şi "absexualitatea", denumită cu ironie "sindromul Mary Whitehouse", excitaţia pacienţilor suferind de acest sindrom fiind declanşată de frica de pornografie şi de alte elemente cu caracter obscen.
Autorii au ţinut să precizeze că nu există nicio dovadă a faptului că Mary Whitehouse, o cunoscută activistă din Marea Britanie, care a militat pentru promovarea în societate a valorilor morale, ar fi suferit de acest sindrom "lasciv", şi nu au contestat pasiunea cu care această activistă a atacat frecvent posturile de televiziune atunci când acestea au difuzat anumite programe care nu îndeplineau standardele ei de moralitate.
În alte capitole ale manualului sunt tratate afecţiuni considerate "clasice" de ştiinţa modernă, precum autismul şi sindromul Asperger şi au îmbogăţit criteriile de diagnosticare ale unor tulburări de alimentaţie precum anorexia şi bulimia.
Noul manual conţine totodată şi noi scale de risc care îi vor ajuta pe psihiatrii să identifice pacienţii cei mai expuşi în faţa riscului de comitere a unui suicid.
