Boala hemoroidală reprezintă mărirea de volum şi congestia venelor din rectul inferior. Reprezintă o patologie frecventă în populaţie, dar frecvenţa reală este dificil de estimat, deoarece există pacienţi cu hemoroizi care nu au simptome, dar şi pacienţi cu sângerări rectale puse fals pe baza hemoroizilor.
Cele mai importante simptome sunt: sângerările rectale (rectoragii cu caracter terminal), pruritul, durerea anală, prolabarea (exteriorizarea) cordonului hemoroidal şi, eventual, incontinenţă. De reţinut, că, aproape întotdeauna, hemoroizii sângerânzi nu se asociază cu durere. Prezenţa durerii la aceşti pacienţi impune căutarea altor cauze cum ar fi fisurile anale (apar la circa 20% din pacienţii cu hemoroizi).
Există numeroşi factori de risc care favorizează apariţia bolii hemoroidale şi care trebuie evitaţi (dacă este posibil) la persoanele cu predispoziţie familială sau cu hemoroizi în stadiul incipient: constipaţie sau diaree cronică, obezitate, sedentarism, alimente condimentate, boli hepatice cronice, sarcină, tumori pelvine, chirurgie rectală sau leziuni ale coloanei vertebrale.
Diagnosticul hemoroizilor se stabileşte prin istoric clinic, examen local şi vizualizarea rectului cu anoscopul sau rectosigmoidoscopul. Cel mai important aspect, care nu trebuie omis când se diagnostichează boala hemoroidală, este reprezentat de excluderea altor afecţiuni mai grave care pot avea un tablou clinic similar cu hemoroizii: cancer colo-rectal, rectocolită ulcero-hemoragică, boală Crohn, polipi rectali, diverticuloză, fisuri, abcese sau fistule anale. Din acest motiv, orice pacient peste 50 de ani care se prezintă la medicul de familie cu simptome sugestive de hemoroizi, dar recent instalate, trebuie să fie obligatoriu dirijat pentru un consult gastroenterologic şi colonoscopie.
Care sunt opţiunile terapeutice? Decizia majoră constă în alegerea tratamentului: medical, minim invaziv sau chirurgical. În general, pacienţii simptomatici trebuie trataţi iniţial conservator şi doar cei care nu răspund la aceste terapii vor fi dirijaţi pentru proceduri chirurgicale. Tratamentul medical cuprinde: măsuri igieno-dietetice, laxative, băi calde de şezut şi tratamente locale (supozitoare, creme). Măsurile igieno-dietetice constau în suplimentarea fibrelor vegetale în alimentaţie prin creşterea aportului de fructe şi legume (pentru a evita constipaţia) şi igienă locală adecvată (pentru evitarea infecţiilor). Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, se recomandă tratament medicamentos pentru constipaţie şi terapia simptomelor (creme şi supozitoare analgezice). La persoanele care nu răspund la tratamentul medical, se recomandă reevaluare (colonoscopie dacă nu s-a efectuat) şi dirijarea lor către un tratament minim invaziv: ligatură elastică, scleroterapie, coagulare în infraroşu, bipolară sau cu laser. Doar pacienţii care nu sunt amelioraţi sau vindecaţi prin terapiile anterioare şi cei cu hemoroizi interni grad IV (prolabează şi nu pot fi reduşi) necesită intervenţie chirurgicală clasică (hemoroidectomie).

Dr. Cătălin SFARTI
Medic specialist gastroenterolog
Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi
Tel. 0729290956

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Boala hemoroidală: tratăm sau operăm?.

Comentarii