Aproape toate tipurile de ulei vegetal conţin acizi graşi nesaturaţi. Excepţie fac doar uleiurile de palmier şi din nuci de cocos, care conţin grăsimi saturate.

Chiar dacă efectul terapeutic al acizilor graşi nesaturaţi este controversat, rezultatul cercetărilor recente dovedeşte că, cei obţinuţi prin procesare la rece au acţiune terapeutică deosebit de valoroasă.

Uleiurile vegetale produse prin presare la rece (cele obţinute prin presare la cald conţin produşi toxici şi mai puţine vitamine, acestea degradându-se la temperaturi crescute, chiar şi la 50-60 grade C), îndeosebi din măsline, soia, rapiţă, susan, alune, fistic, orez, germeni de porumb, miez de nucă neprăjit, seminţe din floarea soarelui şi dovleac neprăjite sunt hipocolesterolemiante, hipoglicemiante, coleretice şi colagoge (drenor hepatic şi biliar), antiaterosclerotice, antibacteriene, antiinflamatoare, adsorbante, antitoxice, laxative, lizante a calculilor biliari şi urinari, favorizante a activităţii sexuale (prin vitamina E), fortifiante a pereţilor vasculari (în special a vaselor capilare). În consecinţă, aceste uleiuri sunt indicate intern în hipercolesterolemie, hiperglicemie, ateroscleroză, hipochinezie biliară, colecistită cronică, constipaţie, litiază biliară şi urinară, arterite, bronşite, impotenţă sexuală, nefrite, toxemie, tromboflebite, boli de sînge şi limfă, tumori ale esofagului, furuncule (prin maturarea acestora), eczeme, alopecie şi impetigo (bube dulci sau pecingine).

Sunt contraindicate în afecţiuni hepatice (hepatite, steatoză hepatică, ciroză hepatică), diaree şi enterocolită.

În uz intern se iau 1-3 linguri/zi, cu 10-20 picături de suc de lămâie, dimineaţa, cu 30 de minute înaintea micului dejun. În cazul hipochineziei biliare, după ce s-a luat remediul, se stă culcat pe partea dreaptă 15-20 de minute. Este de preferat să-l luaţi cu un pahar de 50-100 ml, pentru a-i suporta gustul neplăcut dintr-o singură înghiţitură şi nu după fiecare lingură. Tot pentru a fi mai bine tolerat, se muşcă dintr-o felie de lămâie, portocală sau un măr, după ce s-a înghiţit uleiul. Efectul curativ al uleiului sporeşte dacă îi adăugaţi la fiecare doză 10-20 de picături de ulei din plante medicinale (mentă, levănţică, salvie) indicat pentru afecţiunea pe care o trataţi.

În uz extern, pentru unele afecţiuni interne, cum sunt stările toxemice, tromboflebitele, paradontozele, nefritele, se aplică metoda clătirii intense a gurii cu ulei vegetal obişnuit sau medicinal. Cura se efectuează dimineaţa, înainte de masă. Pentru aplicarea ei se absoarbe şi împinge uleiul printre dinţi cu presiune, timp de 10-15 minute, până capătă un aspect alb-lăptos, cu consistenţă apoasă. După operaţiune, uleiul rezultat se scuipă. Nu se înghite absolut nici o picătură, deoarece conţine toxine extrase din organism prin intermediul glandelor salivare. De altfel, acesta este principiul de bază al procedeului. După 1-2 săptămâni de tratament, se va constata o revigorare a organismului, îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi albirea dinţilor. Durata curei este de 2-4 săptămâni. Ea poate fi reluată după câteva săptămâni de pauză. Odată începută, ca şi în cazul tratamentului cu argilă, cura nu se întrerupte, deoarece produce în organism un ansamblu de procese succesive (drenaj, stimularea secreţiilor imunitare, eliminarea deşeurilor metabolice) care, dacă sunt oprite, reduc efectul terapeutic al metodei.

La început s-ar putea să constataţi o accentuare a bolii. Nu vă speriaţi! Este dovada că remediul "lucrează". În cazul abceselor şi furunculelor, pentru maturarea lor, se aplică pe zona afectată cataplasme cu ceapă coaptă şi tocată mărunt, amestecată cu ulei de măsline. În tratarea celorlalte afecţiuni cutanate se unge zona cu ulei medicinal sau ulei obişnuit.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Uleiurile vegetale, sursă de sănătate.

Comentarii