Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Normandia, o altă Franţa, este o destinaţie de turism care poate fi aleasă fără teama de a greşi. Aici, istoria mai veche se îmbină cu cea de dată recentă, iar în multe locuri totul pare încremenit ca acum câteva sute de ani. Peisajul cu vaci păscând alene pe pajişti înverzite se repetă iar şi iar, în timp ce case distruse în al Doilea Război Mondial au fost refăcute fără să-ţi dai seama că nu au trecut peste ele sute de ani, ci doar câteva zeci.
Prima debarcare a fost, fireşte, la Omaha Beach, unul dintre locurile unde trupele aliate au ajuns pe tărâm european pentru a învinge maşina de război nazistă. Intrarea este liberă, iar în micul muzeu de la intrare sunt prezentate scene de acum 73 de ani, mărturii ale soldaţilor, dar şi date despre cum a fost eliberată Franţa, oraş cu oraş.
Cimitirul este unul impresionant, aliniat la milimetru, şi ai senzaţia că te afli într-un loc de prin SUA. De altfel, am înţeles că cimitirul şi întregul complex de acolo sunt proprietate americană, iar preşedintele Franţei are nevoie de viză pentru a intra în el. E o glumă, desigur.
La Caen, unul dintre oraşele mari ale Normandiei, am vizitat catedrala şi castelul lui Guillaume, nimeni altul decât William Cuceritorul. Ducele Normandiei de acum multe sute de ani a fost singurul francez care a cucerit Anglia, iar după cum este scrisă istoria celor două naţiuni e un mare motiv de mândrie pentru „cocoşii galici”.
Scenele care arată istoria acestei pagini memorabile sunt surprinse într-o tapiserie brodată aflată la Bayeux, una intrată în patrimoniul UNESCO şi care se spune că a fost realizată de soţia sa, Mathilde, deşi este foarte posibil ca ea doar să fi coordonat totul.
Corsarul Surcoufe şi Napoleon
După o primă zi însorită, m-am întrebat unde sunt vânturile şi ploile din Normandia de care fusesem avertizat încă înainte de plecarea din ţară. Şi au venit. Cu vârf şi îndesat.
Prima oprire din ziua a doua a fost la oraşul port Saint Malo, care e în Bretania, dar să trecem peste acest mic amănunt.
Aici, se spune că era portul corsarilor, iar Surcoufe, unul dintre cei mai celebri dintre ei, avea podeaua placată cu napoleoni de aur. Aflând acest aspect, Napoleon i-ar fi transmis că nu-i cade prea bine să se ştie călcat în picioare în fiecare zi, iar răspunsul corsarului a fost unul pe măsură: „voi aşeza monedele în picioare”.
Saint Malo este impresionant şi trebuie văzut, iar cine are norocul să prindă mareea va avea parte de un adevărat spectacol.
La fel se va întâmpla şi la Mont Saint Michel, celebra insulă înconjurată de ape la flux şi pe care se poate ajunge cu pasul la reflux. Despre acest loc prea multe nu-s de spus. E prea celebru pentru a veni cu amănunte. Doar că urcarea în biserica de sus costă 10 euro şi nu o recomand.
Mont Saint Michel e mai spectaculoasă de jos decât de la înălţime. E drept, nu am văzut fluxul cum vine, şi ar avea viteza unui cal în galop, şi nici refluxul, aşa că rămân, pentru moment, la impresia iniţială.
Ca element de culoare, Mont Saint Michel este disputat şi de bretoni şi de normanzi, iar pentru a reda acest aspect, un hâtru s-a gândit să lege două sfori de vârful bisericii de care trag simultan combatanţii. Deşi nu pare, vârful trage spre Normandia.
Titanicul, prima şi ultima oprire în Normandia
Ce are Titanicul cu Normandia? Asta aveam să aflu în ziua a treia. Şi nu oriunde, ci în Cherbourg, singurul port în care Titanicul a făcut vreo oprire în scurta sa existenţă de la plecarea din Anglia spre zona naufragiului.
La Cite de la Mer se află un adevărat oraş dedicat mării, aşa cum spune şi denumirea în franceză. În ceea ce priveşte realizarea acestui obiectiv, francezii au făcut un lucru foarte inteligent, iar pe un ecran care îţi dă senzaţia că te bate vântul în partea din faţă a Titanicului apar date cu ore şi minute despre ceea ce s-a petrecut înainte şi după ciocnirea cu aisbergul care a provocat tragedia din 1912.
Tot în acest complex se mai află şi unul din primele submarine nucleare ale Franţei, construit din ordinul lui Charles de Gaulle, care a deservit o bună parte flota Hexagonului pentru ca apoi să asigure energia electrică pentru oraşul Cherbourg.
Un acvariu cu peşti dintre cei mai coloraţi şi un simulator care te duce în adâncurile oceanului sunt celelalte două puncte de atracţie ale complexului Cite de la Mer, construit chiar în fosta gară din Cherbourg, locul care acum un secol era poartă de plecare spre America.
