Un dar pentru viaţa duhovnicească

Postul Mare este un timp al pocăinţei şi al rugăciunii care, împletite cu postul trupesc şi duhovnicesc, ne pregătesc pentru bucuria pascală a Învierii Domnului. Acest post este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi din cursul anului bisericesc. El vine în viaţa noastră ca un dar de mare preţ. Nu trebuie să fim superficiali în privinţa sa şi să scăpăm prilejul postirii pentru a ne desăvârşi duhovniceşte. Pentru că în timpul Postului Mare suntem chemaţi să ne întoarcem acasă, să ne întoarcem la Dumnezeu, în Raiul pierdut de Adam prin nepostire. 
Prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti este dedicată unei intense pregătiri duhovniceşti, îmbinată cu o înfrânare foarte aspră în ceea ce priveşte mâncarea şi cu recomandarea de a ne primeni sufletele prin Taina Pocăinţei. În această săptămână avem un program special de slujbe şi rugăciuni.

Postul este un timp de sporire duhovnicească în care intensificăm rugăciunea zilnică şi prezenţa noastră în biserică la sfintele slujbe specifice acestei perioade. Prin rânduielile liturgice din Postul Sfintelor Paşti vedem cum Biserica ne îndeamnă să împletim rugăciunea cu postul, pentru că omul rugător ajunge prin nevoinţă şi post, unite cu rugăciunea, la sfinţenie, adică la desăvârşire şi la bucuria vieţii veşnice. Nu avem alt mijloc de a comunica cu Dumnezeu şi de a fi în comuniune cu El decât rugăciunea.

Postul Mare este caracterizat prin renunțarea la multe alimente, intensificarea rugăciunilor publice și particulare, îm­bu­nătățire personală și multă generozitate cu cei aflați în nevoi. Este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a po­căinței, a curățirii inimii și minții, de reîntoarcere către poruncile Domnului și către aproapele nostru. Părintele Moise Aghioritul spune: „Postul Mare urmăreşte să ne întoarcem către propriul sine şi contribuie la tămăduirea noastră de bolile duhovniceşti care ne întunecă mintea, ne îngreuiază şi ne amărăsc viaţa”.

(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)