Biserica, factorul esenţial care ţine neamul unit

Dintotdeauna Biserica a reprezentat pentru poporul nostru factorul esenţial care a ţinut laolaltă neamul, indiferent de cauzele care i-au zădăr­nicit în timp unitatea istorică. În Transilvania mai ales, Orto­doxia era percepută ca fun­dament spiritual naţional şi liant religios cu fraţii din Moldova şi Ţara Româ­neas­că. Marile mişcări sociale de aici au avut la origini uneori nu numai cauze sociale şi naţio­nale, ci şi fundamente pro­fund religioase. În opinia unor cercetători, de pildă, Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan de la 1784 s-a mani­festat şi ca o veritabilă „re­su­recţie a Ortodoxiei” în Ardeal.

O lungă perioadă de timp, din motive ideologice şi nu numai, analiza marii Răscoale de la 1784 a ignorat cauzele de ordin religios, izvoarele bisericeşti referitoare la eveniment fiind considerate, cum spune cercetătorul Ionuţ Ţene, într-un articol publicat în 2015 pe site-ul „www.napocanews.ro”, „vetuste şi în diso­nanţă cu ideile Occidentului”. În opinia sa, răscoala „nu poate fi înţeleasă fără mişcările populare de reînviere a dreptei credinţe în Ardeal, din anii 1740-1766”, unde românii, în majoritatea lor, refuzaseră subordonarea Bisericii strămo­şeşti faţă de Roma. Această „unire” religioasă nu a atins în profunzime credinţa maselor de români din Transilvania.

În arhiva celebrului cotidian londonez „The Times”, un articol din 31 ianuarie 1785, relata „la cald” despre răscoala lui Horea, cu vădită simpatie faţă de români, că „aceşti oameni sunt valahi (Wallachians), coborâtori la origine din coloniştii romani care au fost aşezaţi în Dacia. Cei mai mulţi ţin de Biserica grecească (ortodoxă)... Depo­sedaţi şi oprimaţi de sălbaticii lor stăpâni, ei erau obligaţi să îşi pună până şi soţiile la munca câmpului, să cultive pământul, ca să poată fi capabili să satisfacă birurile absurde puse de stăpânii lor...”

Cotidianul recunoştea, aşa­dar, o realitate istorică şi religioasă existentă în Ardeal, precum şi faptul că românii orto­docşi erau persecutaţi.

Nu este de mirare, prin urmare, că unirea religioasă forţată cu Roma, de la 1700, a generat o rezistenţă, uneori martirică, din partea românilor ortodocşi din această parte de ţară. Prin acţiunile Sfinţilor Sofronie, Visarion şi Oprea, la 1750/1760, s-a declanşat în fapt renaşterea ortodoxă în Ardeal. Astfel, din această perspectivă.