Opt ani de la trecerea în veşnicie a părintelui Teofil Părăian

S-au împlinit pe 29 octombrie, opt ani de la trecerea la cele veşnice a arhimandritului Teofil Părăian, mare duhovnic de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Părintele Teofil a fost pomenit în această zi la mănăstirea unde a vieţuit, iar monahii şi toţi cei apropiaţi s-au rugat pentru odihna sa veşnică.

Despre Părintele Teofil Părăian, Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a spus că era un om binecuvântat de Dumnezeu şi înzestrat cu harisme deosebite: „De fiecare dată când mergem la Mănăstirea «Brâncoveanu» de la Sâmbăta de Sus îl întâlnim, nu doar în chilia care a devenit loc de comemorare şi de amintire a lui, ci pretutindeni, mai ales în sfântul altar, amintindu-ne cum slujea cu multă atenţie şi cu o precauţie pe care noi nu o avem, cu o sensibilitate liturgică deosebită, care compensa lipsa simţului vederii. În biserică, glasul lui răzbătea cu tonalitatea specifică, cu o atenţie îndreptată spre credincioşi, în aşa fel încât de fiecare dată credincioşii ieşeau convinşi, împăcaţi şi bucuroşi că au ascultat cuvântul Domnului. Îl vedeam şi-l întâlneam adesea la chilia sa, unde ne întâmpina pe noi. Când ne auzea vocea deja ne recunoştea şi întindea mâna, iar când strângea mâna sau ne îmbrăţişa îşi manifesta bucuria că te ascultă, că îţi oferă posibilitatea să beneficiezi de întâlnirea cu el pe deplin. De asemenea, trecând pe lângă aghiasmatarul unde săvârşea Taina Spovedaniei ne amintim de momentele de taină ale convorbirii noastre cu Dumnezeu prin mijlocirea acestui om binecuvântat de Dumnezeu şi înzestrat cu harisme deosebite. Asculta relatarea zbuciumului vieţii, intervenea unde trebuie, cu un cuvânt de întărire, şi la urmă finaliza totdeauna cu un îndemn foarte precis, ce anume să îndeplineşti pentru ca viaţa ta să fie plăcută lui Dumnezeu. Îndemnurile şi sfaturile duhovniceşti erau atât de ample încât te ajuta să ai o viaţă echilibrată şi din punct de vedere spiritual, dar şi fizic sau biologic. Iată de ce toate aceste amintiri sunt acum pentru noi clipe de mulţumire pe care trebuie s-o înaintăm lui Dumnezeu pentru că l-a rânduit pe părintele Teofil în viaţa noastră, în mănăstirea noastră, în Biserica noastră”.

Părintele Teofil Părăian s-a născut la 3 martie 1929 în localitatea Topârcea, judeţul Sibiu, în familia lui Ioan şi Elisabeta Părăian, familie care a fost binecuvântată de Dumnezeu cu patru copii, părintele Teofil fiind cel mai mare.

Între 1935-1940 a urmat Şcoala Specială de Nevăzători din Cluj, iar între 1942-1943 Şcoala Specială de Nevăzători din Timişoara. Tot la Timişoara a urmat între 1944-1948 Liceul Teoretic, unde şi-a luat şi diploma de bacalaureat. Anii petrecuţi la Timişoara au rămas profund întipăriţi în sufletul şi conştiinţa sa. Deseori, în convorbirile avute cu monahii de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, cu prietenii, credincioşii care veneau la mănăstire şi turiştii, părintele Teofil amintea cu zâmbetul pe buze de anii petrecuţi aici şi experienţa sa duhovnicească.

Simţind chemare spre aprofundarea problemelor de Teologie în perioada 1948-1952 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, fiind licenţiat în Teologie în urma susţinerii tezei „Soteriologia Noului Testament” la catedra de Noul Testament, sub îndrumarea profesorului Grigore T. Marcu. Aprofundarea Teologiei l-a determinat să intre în obştea mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, la 1 aprilie 1953, cu binecuvântarea arhierească a Mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan. A fost călugărit în acelaşi an la hramul mănăstirii din 15 august 1953, primind numele Teofil, care înseamnă „iubitor de Dumnezeu (prietenul lui Dumnezeu)”.

Încă din timpul liceului a avut posibilitatea să-l cunoască pe părintele Arsenie Boca, duhovnic şi stareţ al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. Intrat în obştea monahală a avut posibilitatea să fie în preajma părintelui duhovnic şi stareţ al mănăstirii, părintele Serafim Popescu, timp de aproape 50 de ani, de care l-a legat o prietenie şi stimă deosebită, despre care părintele Teofil amintea aproape în orice împrejurare.

Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan a intuit calităţile intelectuale ale monahului Teofil Părăian, considerând că el este folositor şi în slujirea liturgic-pastorală. La 15 august 1960, cu prilejul hramului mănăstirii de la poalele Munţilor Făgăraş, a fost hirotonit diacon. La 13 mai 1983 a fost hirotonit ieromonah de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Pentru activitatea sa liturgică, mai ales de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu, a fost distins cu rangul de arhimandrit de către Sfântul Sinod la recomandarea Mitropolitului Antonie Plămădeală, fiind hirotesit la 8 septembrie 1988.

Fiind dotat cu o minte şi puteri intelectuale deosebite, bucurându-se de ajutorul unor fraţi din mănăstire şi de prietenii săi, părintele Teofil a ţinut de-a lungul anilor sute de întâlniri, dialoguri, conferinţe şi seri duhovniceşti aproape în toate marile oraşe ale ţării, fiind apreciat ca un duhovnic îndemânatic, un orator deosebit şi râvnitor propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu şi al învăţăturii Bisericii Ortodoxe.

(sursa: Ziarul Lumina)