Doru POPOVICI

Ori de câte ori se produce câte o mare surpriză, din categoria celor care generează migrene majore fanilor, ba unora chiar dorinţe suicidare, se readuce în discuţie zicerea aia cum că "d-aia e frumos sportul". Acest gen de frumuseţe este însă mai degrabă toxic, mai ales în cazul celor care jucăm la pariuri. Iar dacă apare şi cumulul de factori, aşa cum s-a întâmplat cu mine alaltăieri, când pe lângă că au jucat catastrofal, pe lângă că au luat o bătaie comparabilă doar cu aia luată de la Alcorcon, în Copa del Rey (4-0, în 27.10.2009!), "aurii mei" de la Real de Madrid m-au mai şi păgubit de vreo 780 de lei (pe care i-aş fi câştigat la pariuri dacă ei ar fi făcut doar ceea ce era normal, adică să-i bată pe neomologaţii de la Girona), să-i spuneţi soacrei dv că surprizele sunt întotdeauna frumoase în sport! De aici şi ideea titlului de azi. Echipele şi sportivii care demonstrează constanţă în evoluţii la nivel înalt sunt în principiu cei/cele care îşi adjudecă marile trofee. Sau care pornesc mai mereu că favoriţi, iar când se întâmplă să nu câştige, lucrul acesta chiar aşa este privit, ca o pură întâmplare. V-aş da niscai exemple, ca să nu rămână vorba în vânt. Primul şi cel mai edificator este, cred, Roger Federer care alaltăieri, la Basel, a câştigat cel de-al 8-lea titlu acolo, la el acasă, mai pierzând şi alte câteva finale, parcă trei la număr, dintre care două chiar la învinsul sau de alaltăieri, del Potro. Iar Federer este constant la cel mai înalt nivel de vreo două decenii! O altă pildă de constanţă extremă se poate aduce tot din tenis, de data asta din cel feminin. O anume jucătoare, care ia constant bătaie în primul tur, rareori în al doilea, iar în turneele de grand slam cine cade cu ea la tragerea la sorţi se poate considera norocoasa norocoaselor. Păstrându-şi tocmai această constanţă neverosimilă, s-a dus chiar până pe locul 1 mondial, luând fix de pe poziţia asta 3 bătăi soră cu moartea din 4 meciuri jucate! Bun sau prost, important e doar să fii constant, aşa-i?