Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În România sunt 16.403 biserici ortodoxe şi 19.540 de şcoli, conform statisticilor oficiale. Aceleaşi date poziţionează ţara noastră pe locul 6 în Uniunea Europeană (UE) la numărul de spitale, fapt ce atestă că la 100.000 de locuitori avem mai multe paturi ca Franţa şi Marea Britanie. Aceste cifre se contrapun în mod evident acelor voci din societatea civilă care dezaprobă construirea de locaşuri de cult şi, mai cu seamă, contestă vehement ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, pe motivul că resursele financiare ar trebui direcţionate exclusiv către construirea de şcoli şi unităţi sanitare.
Potrivit unei statistici publicate de curând pe site-ul oficial al Secretariatului de Stat pentru Culte (SSC), Biserica Ortodoxă Română (BOR) deţine 16.403 biserici, adică 59,9% din totalul de 27.384 de locaşuri de cult existente în România. Punând faţă în faţă informaţiile publicate de SSC cu rezultatele ultimului recensământ (anul 2011) din ţara noastră, se observă că 86,45% credincioşi din totalul populaţiei sunt de confesiune creştin-ortodoxă, ceea ce înseamnă că procentul locaşurilor de cult este mai mic decât procentul adepţilor. Mai exact, conform evidenţelor Patriarhiei Române, doar 13.511 locaşuri de cult ortodoxe sunt parohiale (biserici de parohii şi filii, celelalte fiind capele de cimitir, biserici şi paraclise mănăstireşti). Un număr semnificativ de biserici sunt capele în instituţiile de stat şi în mănăstiri. În aceste condiţii, o biserică revine la peste 1.200 de credincioşi ortodocşi. În Bucureşti, raportul adepţi-biserici este şi mai deficitar. La o populaţie de 1.587.951 locuitori ortodocşi cât are Capitala există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstireşti, capele), de unde rezultă că un locaş de cult deserveşte peste 6.000 de persoane.
În paralel, datele Ministerului Educaţiei Naţionale indică un total al unităţilor de învăţământ preuniversitar de 19.540 (în mediul urban, 6.682; în mediul rural, 12.858), spre deosebire de 16.403 locaşuri de cult ortodoxe (în mediul urban şi rural).
La fel stau lucrurile şi cu spitalele. Statistici oficiale ale UE şi Guvernului României poziţionează România pe locul 6 între ţările comunitare la numărul de spitale. La 100.000 de locuitori avem mai multe paturi ca Franţa şi Marea Britanie. Conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS), rezultă că statul român finanţează un pat de spital la 186 de persoane. Cu 667 de paturi/100.000 de locuitori, România este devansată cu puţin de Bulgaria (681) şi de Austria, Lituania, Ungaria şi Germania. Ţara noastră depăşeşte, însă, la acest capitol state mult mai puternice financiar, precum Franţa (628), Marea Britanie (275), Norvegia (385), Elveţia (467), la care se adaugă Spania, Grecia, Italia sau Republica Cehă.
Activitatea educaţională şi medicală susţinută de Biserica noastră este puţin cunoscută în spaţiul public. De regulă, aceasta este destinată persoanelor defavorizate social, care nu atrag atenţia presei.
Date la zi arată că în eparhiile Bisericii Ortodoxe Române funcţionează 766 de instituţii şi servicii sociale, din care 52 de instituţii medicale şi farmacii, inclusiv două spitale (Providenţa – Iaşi şi un altul în judeţul Suceava), 54 de centre educaţionale, 97 de centre de zi pentru copii, 40 de grădiniţe sociale şi after-school.
O evidenţă constituţională şi legală
Se impun câteva întrebări legitime: ce e de făcut cu acei credincioşi creştin-ortodocşi, cetăţeni români, care îşi doresc să participe la sfintele slujbe, doar că spaţiul bisericilor este neîncăpător? Câţi au cunoştinţă de existenţa numeroaselor comunităţi de credincioşi, din ţară şi din străinătate, care strâng ban cu ban pentru a-şi construi locaşuri de cult, ştiut fiind faptul că statul nu finanţează niciodată integral construcţia unei biserici? Şi până la urmă, de ce nu s-ar înălţa o Catedrală Naţională, care ar răspunde nevoilor spirituale ale unui număr considerabil de cetăţeni?
Răsfoind istoria construirii catedralelor din întreaga lume, reiese că acestea au fost edificate cu sprijin financiar consistent din partea autorităţilor de stat. Un exemplu îl reprezintă amplele lucrări de consolidare a fundaţiei Catedralei „Sagrada Familia” din Barcelona, încă nefinalizată, finanţate integral din bugetul provinciei spaniole Catalonia. Cât priveşte „Catedrala naţională” din Washington (SUA), construită în secolul al XX-lea, autorităţile de stat o consideră un simbol naţional şi un important reper pentru miile de turişti care o vizitează anual.
De asemenea, susţinerea financiară pentru construirea unor noi locaşuri de cult este prevăzută în legislaţia majorităţii statelor membre UE, precum Luxemburg, Olanda, Portugalia, Croaţia, Slovacia ş.a.
Este de menţionat faptul că sprijinul de la bugetul de stat pentru cultele religioase din România este constituţional şi legal, fiind consecinţa confiscării proprietăţilor bisericeşti prin legea secularizării din anul 1863 şi de către regimul comunist din România după anul 1948. În România, conform Constituţiei şi Legii Cultelor nr. 489/2006, Cultele sunt autonome faţă de stat şi beneficiază de sprijin de la bugetul de stat pentru activitatea lor spirituală, socială, educaţională şi culturală în favoarea societăţii româneşti.
Ca o concluzie, premisa unei presupuse ordini a priorităţilor în ceea ce priveşte religia, educaţia şi sănătatea se exclude, întrucât toate trei funcţionează în simbioză, se completează reciproc, fiecare avându-şi rolul bine definit în societate.
(Raluca Brodner, Ziarul Lumina)
