Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Născut demult dintr-o revărsare de iubire şi râvnă pentru Maica Mântuitorului nostru, postul din prima jumătate a lunii august ne apropie de Împărăteasa cerului şi a pământului, ajutându-ne să-i dobândim îndurarea şi mijlocirea către Fiul ei. Ea L-a arătat întregii lumi pe Dumnezeu Cel nevăzut şi neapropiat, căci din trupul ei a luat trup Cuvântul Cel nevăzut al Tatălui. Ea L-a hrănit şi L-a crescut pe Cel care dă hrană tuturor făpturilor, ea a fost omul care a suferit cel mai adânc durerea morţii pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Despre specificul liturgic şi duhovnicesc al acestei perioade unice din cursul anului bisericesc am stat de vorbă cu părintele profesor Florian Boitan, de la Biserica „Sfânta Treime” - Delea Veche din Capitală.
Părinte profesor, cum şi când a apărut Postul Adormirii Maicii Domnului ca rânduială respectată de creştini în istoria Bisericii?
Postul în cinstea Adormirii Maicii Domnului, care face parte din cele patru posturi de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă, nu este numai un element de pregătire a credincioşilor pentru Sfânta Împărtăşanie care urmează la sfârşitul postului, ci el constituie un element de cinstire a Maicii Domnului, intră în elementele de cinstire pe care noi le datorăm Maicii Domnului. Sfântul Simeon al Tesalonicului spune lucrul acesta, că Postul Adormirii Maicii Domnului este în cinstea celor două mari praznice, al Schimbării la Faţă, pe 6 august, şi al Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august. În cinstea Schimbării la Faţă, care ne conduce la lumină, iar în cinstea Adormirii Maicii Domnului, care ne conduce la mângâiere. Pentru că noi o avem pe Maica Domnului mângâietoare, ocrotitoare. Ea este mijlocitoare înaintea Mântuitorului Hristos. Mântuitorul, pe cruce, când a încredinţat-o Sfântului Ioan şi i-a spus „Iată mama ta!”, pe toţi cei care cred în învăţătura Lui i-a făcut fiii Maicii Sale.
Pe de altă parte, Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, este pârga firii omeneşti adusă lui Dumnezeu Tatăl pentru întruparea Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit în lume să mântuiască lumea.
Sigur, acest post a început de când s-a statornicit şi sărbătoarea în cinstea Adormirii Maicii Domnului. La început, la Antiohia, era de o singură zi, la Constantinopol era de patru zile şi la Ierusalim era de opt zile. A trebuit să se stabilească o durată a postului, cu dată de începere şi de încheiere, şi asta a făcut-o Patriarhul Constantinopolului Luca Chrysoverghi, la anul 1166. Cam toate posturile mari atunci au primit durata de ţinere în Biserica Ortodoxă.
El este ţinut cu stricteţe, mai ales de când s-a stabilit şi data sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, 15 august, pentru că şi ea a avut o fluctuaţie în timp. Catolicii o ţin şi acum pe 18 ianuarie. Acest praznic în cinstea Maicii Domnului apare în secolul al V-lea. Avem mărturii în sensul acesta: Anatolie, Patriarhul Constantinopolului, cel care a alcătuit şi stihirile de la Vecernie (cele patru care sunt ale lui Anatolie), a alcătuit cântări în cinstea acestui praznic, iar apoi, în secolul al VIII-lea, Sfântul Cosma de Maiuma şi Sfântul Ioan Damaschin. Împăratul Mauriciu al Constantinopolului, după o biruinţă asupra perşilor cu mijlocirea Maicii Domnului, a zidit o biserică în cinstea Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, făcând ca această sărbătoare să fie generalizată şi cinstită în întreaga Ortodoxie.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului îşi are începutul tot la Ierusalim, cu mult înainte, căci şi la Ghetsimani, unde este mormântul Sfintei Fecioare Maria, s-a zidit o biserică în cinstea Adormirii. La această biserică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, se ţinea hramul după zidirea ei, dar nu se ţinea la data de 15 august, ci prăznuirea era legată de data la care a fost construită biserica. Praznicul este însă mai vechi, dar nu se sărbătorea la această dată. Împăratul Mauriciu a stabilit ca acest praznic să fie sărbătorit la 15 august.
Acest post începe la 1 august. Dacă 1 august cade miercurea sau vinerea, el începe lăsându-se sec cu o zi înainte, pe 31 iulie. Dacă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului cade miercurea sau vinerea, atunci de praznic este dezlegare numai la untdelemn, vin şi peşte.
Postul începe la 1 august pentru că la această dată prăznuim scoaterea lemnului Sfintei Cruci de la palatul împăratului bizantin. Se făcea procesiune cu el şi cu icoanele făcătoare de minuni în tot Constantinopolul, pentru că mai întotdeauna în perioada aceasta apăreau epidemii. Tot acum se făcea şi sfinţirea apei, sărbătoarea scoaterii lemnului Sfintei Cruci fixându-se la 1 august, care este şi data începerii acestui post. Tot la 1 august prăznuim şi pe tinerii Macabei, care, şi ei, au pătimit pentru că nu au voit să mănânce mâncăruri jertfite idolilor, deci tot legat de post.
Pe lângă postul trupesc e necesară înfrânarea sufletească de la gândurile rele
Între posturile de peste an, unde se situează el ca asprime?
Acest post este mai aspru decât cel al Sfinţilor Petru şi Pavel, şi decât cel al Crăciunului, dar mai puţin aspru decât Postul Mare. După Tipicul cel Mare şi Pravila cea Mare, pe care o regăsim în Ceaslovul cel mare, tipărit în anul 1817, acolo este dată rânduiala postului. Luni, miercuri şi vineri se ajunează până la ora 15:00, marţi şi joi se dezleagă la mâncare pregătită, dar de zarzavat, nu de dulce, şi se mănâncă de trei ori pe zi, iar sâmbăta şi duminica este dezlegare la untdelemn şi vin. De luni până vineri nu se consumă ulei. Sunt acum mănăstiri sau monahi care păstrează postul foarte aspru. Ei până sâmbătă nu mănâncă decât o dată în zi, şi zarzavat, fără ulei. Fiind mai scurt ca durată, postul poate fi ţinut aşa. El este însă izvorât din dragostea pe care monahii şi monahiile o arată Maicii Domnului. Pe lângă postul trupesc e necesară înfrânarea sufletească de la gândurile rele, de la păcate, de la răutăţi, de la certuri.
Ce ar trebui să urmărească cu atenţie creştinii în acest post?
Pentru credincioşii care se pregătesc de începerea Postului Adormirii Maicii Domnului, ca pentru orice post, trebuie să fie împăcaţi cu cei cu care au avut neînţelegeri, să dobândească pacea aceasta duhovnicească, care să le dea posibilitatea şi puterea de a se ruga, pentru că păstrând ură în suflet nu te poţi ruga, nu poţi posti. După aceea, ştiind că postul este forma aceasta de cinstire a Maicii Domnului şi de primire a ocrotirii ei, în dragostea pe care o arătăm Sfintei Fecioare Maria, trebuie să facem şi acest exerciţiu, prin abţinerea de la anumite mâncăruri, şi duhovnicesc, prin înfrânare de la patimi, gândindu-ne că Sfânta Fecioară Maria a postit. Ea toată viaţa a postit şi s-a rugat, şi pruncă în Templul de la Ierusalim, şi după aceea. Pregătirea aceasta prin post şi rugăciune ne face pe noi ca să dobândim ceva din smerenia Maicii Domnului. Ea este pildă de urmat pentru credincioşi, dar şi aceea care ne arată că smerenia este virtutea care ne înalţă, ne apropie de Dumnezeu. Aşa putem să înţelegem şi scopul vieţii noastre, şi scopul lumii. Maica Domnului ne întăreşte în nădejdea că Mântuitorul ne poartă de grijă, ne vine în ajutor, nu ne părăseşte niciodată. Prin participarea la slujbele care se săvârşesc în sfânta biserică, la paraclisele închinate în cinstea Maicii Domnului, noi căutăm să ne apropiem duhovniceşte prin Sfânta Fecioară Maria de Mântuitorul Hristos. „Văzându-te pe tine, vedem pe Cel ce S-a născut din tine”, spune o cântare, care este chiar un îndemn. „Avându-te pe tine, avem pe Mântuitorul într-ajutor.”
Vechea rânduială de a mânca fără ulei nu era doar pentru călugări, ci pentru toată lumea
Cum trebuie să postim efectiv în această perioadă?
Fiecare are duhovnic, fiecare îşi ştie sănătatea şi posibilităţile de a ţine post. Cei care nu au probleme şi pot să-l ţină, să-l ţină după rânduiala împărătească a Bisericii. Pe cei care vor să se pregătească pentru praznic îi îndemn să se sfătuiască cu duhovnicul şi să primească îndrumările respective. Unii sunt bolnavi, au diabet sau alte probleme. Cei bolnavi de cancer să elimine carnea şi ouăle, şi să mănânce lactate şi peşte. Pot primi pogorăminte şi cei care au activităţi zilnice mai dificile, care stau câte 12 ore la serviciu, iar pentru cei care nu pot să postească, atunci măcar cinci zile, sau trei zile, înaintea sărbătorii, să aibă o rânduială a postului.
Vechea rânduială de a mânca fără ulei de luni până vineri în această perioadă de post nu era doar pentru călugări, ci pentru toată lumea. De ce? Pentru că e perioada când sunt şi fructe, şi zarzavat. În trecut creştinii pregăteau compoturi, nu cu zahăr cum este acum, ci fierbeau fructele singure. Ei mâncau multe salate. Una dintre bunicile mele, când era post, scotea, pentru că avea pregătit din timp, oţet făcut din boască de vin şi prepara coleaşă, un fel de ciulama de post pe care o mâncam cu mămăligă. Alteori zdrobea ceapa cu sare, o înmuia în oţet de vin şi o mânca cu mămăliguţă. Asta era mâncarea lor de post. Îl ţineau cu stricteţe. Probabil că aveau şi o rezistenţă mai mare a organismului, însă mâncau natural.
Cum ne împărtăşim în această perioadă închinată Maicii Domnului?
Este de dorit ca în timpul acesta credincioşii care ajunează să se împărtăşească şi la Schimbarea la Faţă, ca praznic al Luminii, Sfânta Euharistie fiind pentru noi acest moment de unire, de intrare în lumina taborică, de apropiere de Mântuitorul Hristos. Primirea Sfintei Euharistii ne face să fim şi noi ca şi Ucenicii iubiţi ai Mântuitorului în lumina aceasta taborică, şi să rostim cu Sfântul Apostol Petru: „Doamne, bine este să fim noi aici” (Matei 17, 4), să fim în această pace, în această lumină, în această trăire duhovnicească.
Sfântul Potir, pe care preotul îl ţine în mână chemând pe credincioşi, este pântecele dumnezeiesc al Sfintei Fecioare Maria, din care S-a născut cu trup Mântuitorul Hristos. Prin ea ni S-a dăruit Hristos. Prin ea noi primim Trupul şi Sângele Domnului nostru. Noi nu putem să ne apropiem de Dumnezeu. El este nevăzut, nu poate nimeni să-L cuprindă. Dar pentru că El S-a smerit pe Sine, S-a lăsat cuprins de pântecele fecioresc al Sfintei Fecioare Maria, ea ni-L dăruieşte nouă, şi noi Îl cuprindem, şi suntem cu Hristos, şi Hristos este cu noi.
(Sursa: Ziarul Lumina)
