Ample manifestări la Poiana Micului cu ocazia aniversării a 175 de ani de la înfiinţarea satului

Ample manifestări au avut loc, sâmbătă, la Poiana Micului cu ocazia împlinirii a 175 de ani de la înfiinţarea satului. Manifestările au cuprins atât o liturghie, cât şi o petrecere câmpenească la care au participat inclusiv formaţii din Polonia şi Slovacia.

Startul manifestărilor s-a dat la ora 10:30, cu un recital vocal-instrumental de muzică sacră în biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus", susţinut de soprana Anca Cecilia Păuleţ, acompaniată de ansamblul cameral Icarus (Teodor Casiean - vioara I, Robert Strătică - vioara II, Emilian Dănilă - violă, Andrei Papa - violoncel, Radu Amarinei – oboi) şi Ioan Paul Păuleţ la orgă.

Acest concert a fost urmat de Sfânta Liturghie, concelebrată de E.S. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, preot Iosif Păuleţ, decan de Bucovina, preot Gabriel Bucur, paroh în Poiana Micului, precum şi preoţii decanatului de Bucovina. După Sfânta Liturghie, pe platoul de lângă Casa Pelerinului din localitate a avut loc un spectacol folcloric susţinut de ansamblul gazdă „Mała Pojana”, ansamblul „Pojana” din Piława Dolna, din Polonia, ansamblul „Mikulanka”, din Slovacia, ansamblul „Stanowianie” din Polonia, ansamblul „Sołonczanka” din Soloneţu Nou şi ansamblul „Mănăstirenii” din Mănăstirea Humorului.

Despre această manifestare şi despre istoria şi rolul polonezilor din Poiana Micului, dar şi din Bucovina au vorbit deputatul Uniunii Polonezilor din România, Victoria Longher, preşedintele Uniunii Polonezilor din România, Ghervazen Longher, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, primarul comunei Mănăstirea Humorului, Constantin Moldovan, şi preşedintele Asociaţiei „Dom Polski” Poiana Micului, Iosif Irişec. La manifestări a participat şi consulul Republicii Polone la Bucureşti, Andrzej Kalinowski.

Cum au ajuns polonezii la Poiana Micului

Poiana Micului este un sat din comuna Mănăstirea Humorului, unul dintre cele trei sate din Bucovina românească locuite de muntenii din Czadca. Conform ultimului recensământ general din 2011, numără 954 de locuitori, de naţionalitate polonă şi română

Din secolul XVI până la jumătatea secolului XX, muntenii polonezi au trasat un mare cerc migrator – cum scria cercetătorul istoriei lor, Marian Gotkiewicz. Călătoria lor, printre care şi a locuitorilor din Poiana Micului, a început când iobagii fugari din Silezia şi Małopolska au ajuns în împrejurimile din Czadca, iar apoi la confluenţa sec. XVIII şi XIX au pornit „după pâine” în Bucovina austriacă, ajungând în 1803 la Cernăuţi şi în împrejurimile acestuia. Unul dintre satele în care s-au stabilit atunci a fost Huta Veche. În 1842, 40 de familii muntene, tocmai din Huta Veche, au întemeiat împreună cu nemţii proveniţi din teritoriul ceh un sat nou, Poiana Micului. Din 1834 exista deja Soloneţu Nou, întemeiat de muntenii din Hliboca, iar din anul 1835 Pleşa – întemeiată de muntenii din Caliceanca, Huta Veche şi Tereblecea.

Nu se ştie cine au fost primii care au întemeiat Poiana – polonezii sau nemţii, deoarece lipsesc documentele corespunzătoare. În anul 1838, funcţionarii au examinat terenul destinat pentru a fi populat. Ca an de întemeiere a satului se presupune a fi anul 1842, deoarece atunci a fost emisă decizia administrativă privind împărţirea pământurilor celor din Poiana cu indicarea părţii germane şi polone. Nemţii au ocupat partea de sus, numind-o Buchenhain, iar polonezii partea de jos a satului. Deoarece atât polonezii, cât şi vecinii lor nemţi erau de religie romano-catolică, au construit împreună mai întâi o biserică din lemn nu foarte mare, în care liturghia o oficiau misionarii din Gura Humorului. În 1876, la Poiana şi-a început serviciul pr. Józef Muszyński din Liov. După înfiinţarea parohiei din Poiana, a devenit parohul ei. În anul 1887, din iniţiativa următorului preot, Andrzej Zoles, locuitorii au început construcţia noii biserici zidite. Finalizată în 1893, se afla în mijlocul satului, în locul în care s-a unit partea polonă cu cea germană. Liturghiile erau oficiate atât în polonă, cât şi în germană, predicile rostite alternativ, iar cântecele din timpul liturghiei erau jumătate în polonă, apoi jumătate în germană.

Din cauza condiţiilor grele şi a suprapopulării unii locuitori au ales să migreze în continuare. La sfârşitul secolului al XIX-lea câteva familii din Poiana Micului, împreună cu familii din Soloneţu Nou şi cu nemţi din Poiana Micului, au plecat în Brazilia, iar familii poloneze din Soloneţu Nou, Poiana Micului şi Pleşa au emigrat în Bosnia. În anii 1923-1924, în jur de 3.000 de polonezi din Bosnia au plecat în Brazilia.

Poiana Micului după al Doilea Război Mondial

De la mijlocul anului 1945, până la mijlocul anului 1950 au părăsit România, în cadrul repatrierilor în Polonia, peste 9.000 de persoane, printre care 4.858 de polonezi – cetăţeni români, în principal din Bucovina. După 1956, a avut loc următoarea acţiune de repatriere. Primul transport cu locuitori din Poiana Micului spre Polonia, cuprinzând 18 familii, a plecat pe 9 noiembrie 1946. Cu al doilea transport, pe 2 martie 1947, au plecat 38 de familii, cu al treilea, pe 26 iunie 1947 – tot 38 de familii, cu al patrulea, şase familii, iar cu al cincilea transport, 15. În total, din Poiana Micului au plecat în Polonia peste 100 de familii, adică peste 450 de persoane. Repatriaţii din Poiana Micului s-au stabilit în Dobrocin, Stoszynek, Oleszna, Gutwinów, Zakrzówce, în împrejurimile Dzierżoniów din Silezia Inferioară. În 1948, 127 de persoane s-au mutat în Piława Dolna şi în Dzierżoniów. În aprilie 1947, au plecat în Cehoslovacia în total 68 de familii (278 de persoane).

După căderea comunismului, în septembrie 1990, locuitorii au înfiinţat Asociaţia Polonezilor din Poiana Micului. Aceasta funcţionează în cadrul Uniunii Polonezilor din România. Pentru a participa la Festivalul „Întâlniri Bucovinene” de la Jastrowie, în 1990 au înfiinţat un grup de cântece şi dansuri, care prezintă folclorul local. Locuitorii mereu s-au evidenţiat prin dragostea pentru cânt, chiar dacă până atunci într-un mod neorganizat. Aşa a fost înfiinţat ansamblul muntenilor polonezi din Czadca „Mała Pojana”, care activa de la început sub coordonarea lui Iosif Irişec şi a lui Michal Kucharek, iar în prezent este coordonat de mulţi ani de Agneşca Polacec. Ansamblul prezintă în principal cântece şi dansuri din regiunea Czadca, iar de curând şi dansuri poloneze populare.