Să ne rugăm şi să tânjim din inimă după Dumnezeu – cu harul Său, vom simţi starea îngerilor şi a sfinţilor

Domnul priveşte la inima noastră, iar când noi ne rugăm din inimă, Domnul de îndată ne mângâie. Numai cei ce au primit harul în dar pot cunoaşte starea sfinţilor şi a îngerilor. Alţii nu o pot cunoaşte.

Ne rugăm noi lui Dumnezeu şi ne trudim, dar dacă cineva nu a dobândit harul, nu poate înţelege starea îngerilor şi a sfinţilor, căci acestea nu pot fi desluşite în cuvinte. Este starea de pace şi bucurie de negrăit. Ştii cum erai înainte, te mâniai, iar acum mânie nu mai este. Nu se află nici un om care să te poată vătăma, nu e nici un gând necurat care să-ţi poată face rău, căci eşti împrejmuit, călăuzit de Duhul Sfânt. Unii ca aceştia pot înţelege starea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care din pântecele mamei ei și până la sfârşitul vieţii pământeşti, şi chiar şi în veşnicie, a fost plină de dumnezeiescul har.

Sfântul Dionisie, ucenic al Sfântului Apostol Pavel, a dorit să o vadă pe Sfânta Maică, şi când a ajuns la Ierusalim l-au dus în odaia care o adăpostise pe Preasfânta Maică. Apoi, de îndată, a spus: „M-a luminat cu pace şi bucurie” şi-a mai zis: „Dacă n-aş fi ştiut cu adevărat că este Dumnezeu, pentru mine Preasfânta Maică ar fi fost Dumnezeu”. De aceea Domnul a lăsat-o pe Preasfânta Maică să fie mângâiere Sfinţilor Apostoli, căci ei mult au fost prigoniţi din toate părţile. Ea a fost mare mângâiere, căci a răspândit pretutindenea în jurul ei pacea şi bucuria lui Dumnezeu.

Iată de ce trebuie să ne rugăm, să ne rugăm din inimă şi să tânjim din inimă după Dumnezeu – şi atunci Domnul ne va da harul Său şi pururea vom simţi starea îngerilor şi a sfinţilor, şi nimeni nu ne va mai putea vătăma. Iubiţi-i pe toţi şi veţi avea pace şi bucurie nespusă, de negrăit în cuvinte.

(Stareţul Tadei de la Mănăstirea Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa, Editura Predania, Bucureşti, 2010, pp. 92-93)