Sfinții Maxim, Cvintilian și Dadas

Biserica Ortodoxă Română cinstește la 28 aprilie pe Sfinții mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia. Mai multe informații despre pătimirea acestor sfinți aflăm din volumul pr. Mircea Păcurariu intitulat Sfinți Daco – Romani și Români: În timpul persecuției aceluiași împărat Dioclețian, Martirologiile pomenesc și numele a trei mărturisitori ai lui Hristos dintr-un sat de lângă Durostorum, capitala provinciei Moesia Inferior, înseamnă că învățătura creștină era cunoscută nu numai în orașe, ci și la sate, între țăranii daco-romani de atunci. Aceștia erau: Maximus (Maxim), Quintilianus (Cvintilian) și Dadas (Dada), originari din satul Ozovia (Ozobia). Primii doi aveau nume romane, iar ultimul purta un nume dac, semn că ei aparțineau populației din acel sat. Chiar și numele de Ozovia sau Ozobia este dacic. Se pare că unul din ei, Maxim, era citeț sau lector, deci un cleric de grad inferior care citea din Sfânta Scriptură la anumite slujbe. Din sinaxarul zilei de 28 aprilie, ziua pătimirii lor, aflăm că au fost pârâți de cineva că sunt creștini. Din ordinul guvernatorilor provinciei Moesia Inferior – Tavrinius și Gavinius – au fost arestați, legați în lanțuri și duși în cetatea Durostorum. Cei doi dregători le-au propus să se lepede de credința în Iisus Hristos și să aducă jertfe „mamei zeilor”, făgăduindu-le chiar că îi vor face preoți la un templu păgân închinat acesteia. Au refuzat toți trei și au rostit chiar cuvinte jignitoare la adresa acelor dregători și a zeilor la care se închinau. De pildă, Maxim spunea, între altele: „Hristos este împăratul cerurilor, Care poartă de grijă de toată făptura și ține în palmă toate câte sunt, iar noi nu ne vom închina niciodată la idoli făcuți de oameni”. În fața acestui refuz, dregătorii au poruncit să fie aruncați în închisoare. Acolo, „prin îngerească arătare se întărea mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu”. Același sinaxar înfățișează suferințele pe care le-au îndurat pentru statornicia lor în credința creștină: „Deci, Sfinți daco-români și români scoțându-i din temniță, i-au dezbrăcat de hainele lor și legându-i, i-au întins pe pământ și i-au bătut foarte cumplit, după care i-au aruncat din nou în închisoare. Văzând că nu primesc nici într-un chip să aducă jertfe și să se închine zeilor, au fost duși în satul lor, în Ozovia, unde li sa tăiat capul”. Pătimirea lor s-a petrecut într-o zi de 28 aprilie, probabil în anul 304. Așa s-au săvârșit din viață dreptcredincioșii mărturisitori ai lui Hristos Maxim, Cvintilian și Dadas, întăriți cu harul Sfântului Duh și învredniciți de viața cea veșnică pe care Dumnezeu a pregătit-o aleșilor săi. Jertfa lor va fi impresionat desigur pe mulți dintre consătenii lor, care s-au întărit astfel în credința creștină, ori au venit la Hristos dacă nu-L cunoscuseră până atunci”. 

(sursa: Basilica.ro)