În Hristos avem o viaţă sfântă şi plină de lumină

„Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.” (Ioan 5, 17-24)

Sfântul Evanghelist Ioan ne-a lăsat o mărturie vie a modului în care Domnul Iisus Hristos Şi-a dedicat viaţa pentru ca noi să avem o viaţă sfântă şi plină de lumină. Perioada până la Înălţarea la cer a Mântuitorului şi Pogorârea Sfântului Duh este un timp al concretizării promisiunilor. A promis Domnul că va învia şi a Înviat şi i-a încredinţat de Învierea Sa şi pe ucenicii Săi. Ne gândim la bucuria femeilor mironosiţe, la mirarea Sfinţilor Apostoli atunci când Domnul Hristos a venit la ei prin uşile încuiate, la bucuria trăită de Luca şi Cleopa pe drumul Emausului. Cuprinşi de preocupările vieţii cotidiene, poate nu mai putem percepe şi vedea Lumina Învierii. Însă este necesar să ne mobilizăm, să citim şi să recitim cuvintele scrise despre acest minunat eveniment, care a schimbat cursul istoriei şi al vieţii noastre.

(Ziarul Lumina)