Potrivit Sfântului Ioan Casian, virtutea înfrânării nu constă doar în cumpătarea în timpul mesei, la servirea mâncării, ci, mai ales, în „cumpătarea duhului" care este o stare de curăţie sufletească la care se ajunge prin abţinerea de la păcate. Astfel, pentru păstrarea curăţiei duhului şi a trupului, nu este de-ajuns numai înfrânarea de la mâncare, ci şi „alăturarea şi a celorlalţi virtuţi sufleteşti: smerenia, milostenia, blândeţea etc”. Căci prin lucrarea virtuţilor ne întoarcem atenţia de la cele lumeşti spre Dumnezeu, Care este centrul în jurul Căruia gravităm şi vieţuim...
Săvârşirea virtuţii înfrânării aduce creştinului o detaşare de cele trecătoare, lumeşti şi o aprindere a inimii după cele dumnezeieşti. Depărtându-ne mintea şi inima de cele ale lumii, ne apropiem de Dumnezeu.
(Sfântul Ioan Casian, Virtutea înfrânării-tămăduitoare a lăcomiei pântecelui, Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 7)