Cum învățăm copiii să fie sinceri

Dacă doriţi, părinţi creştini, ca odraslele voastre să iubească dreptatea, insuflaţi-le mai întâi de toate dragoste şi evlavie faţă de adevărul dumnezeiesc. Păziţi inimile voastre şi ale copiilor voştri de nepăsarea în problemele religioase.

Când copiii bagă de seamă că aveţi o atitudine uşuratică faţă de problemele religioase, că nu credeţi în cuvântul lui Dumnezeu, oare puteţi nădăjdui că nu vor avea şi ei aceeaşi atitudine? Deci, arătaţi dragoste faţă de adevărul religios voi înşivă, dezvoltaţi această dragoste şi în inimile copiilor voştri. Fiţi însă sinceri şi drepţi şi în celelalte privinţe ale vieţii voastre, fugiţi de toată nedreptatea, prefăcătoria şi făţărnicia în purtarea faţă de alţii. Dacă ai voștri copii vor vedea că vă îngăduiţi prefăcătorie în relaţiile cu ceilalţi, folosind tot felul de şiretlicuri şi de capcane, de făţărnicii şi de vicleşuguri, dacă vor observa că în faţa anumitor oameni vă prefaceţi că le sunteţi prieteni, dar în sufletul vostru îi dispreţuiţi şi pe la spate îi batjocoriţi, în scurtă vreme vor deveni şi cu ei cu nimic mai sinceri decât voi.

Dimpotrivă, dacă în tot felul vostru de viaţă veţi arăta scârbă faţă de minciună şi făţărnicie, de linguşire şi viclenie, şi copiii voştri vor purta adevărul în inimi, neavând minciună şi viclenie pe limbi.

Educând pe de o parte dragostea şi evlavia faţă de adevăr, trebuie însă neapărat ca pe de cealaltă să vă luptaţi fără cruţare împotriva minciunii şi nedreptăţii.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educaţie, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp. 121-122, sursa: Doxologia.ro)