Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Dacia era ocupată de barbarii goţi în secolul al IV-lea. Sub regele got Athanarich au pătimit mulţi goţi creştini, dar şi strămoşi de-ai noştri, creştini daco-romani. În izvoarele vremii, ţinutul Daciei era cunoscut ca Gothia.

Sfântul Sava, grec de neam, a pătimit în anul 372. Drept în credinţă, cucernic, blând, apărător al adevărului şi cumpătat la vorbă, stăruitor în rugăciune şi râvnitor la postire, Sfântul Sava s-a împotrivit jertfirii la idoli, îndemnând cu putere şi pe ceilalţi creştini să rămână curaţi. 

Sărbătoarea Paştelui anului 372 a însemnat pentru Sfântul Sava întâlnirea cu Iisus Hristos Mântuitorul Cel mort şi înviat. Prins de păgânii goţi, a fost bătut, schingiuit şi ocărât, iar apoi a fost aruncat în râul Buzău (Museos). Legându-i-se un lemn de gât, Sfântul Sava a fost aruncat în apa râului şi a murit.

Martiriul său a fost relatat de un izvor istoric contemporan: Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gothia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia şi către comunităţile locale ale Bisericii Universale. De fapt, scrisoarea e actul său martiric, alcătuit cu prilejul mutării Sfintelor sale Moaşte în Capadocia, prin anii 373-374. Sfântul Vasile cel Mare a cerut lui Iunus Soranus, guvernatorul Scythiei Minor (Dobrogea de azi), să-i trimită moaşte de sfinţi. El a auzit de persecuţiile păgânilor goţi din această regiune şi a fost înştiinţat că mulţi daco-romani, goţi şi chiar capadocieni au suferit moarte pentru simplul fapt că erau creştini. Astfel au ajuns Moaştele Sfântului Mucenic Sava în Capadocia, cetatea din Asia Mică (Turcia de azi) unde păstorea marele ierarh Vasile.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău este sărbătorit de Biserica noastră, în fiecare an, la data de 12 Aprilie.

(pr. prof. Justinian – Remus A. Cojocar)