Către cine trebuie să se îndrepte milostenia noastră?

Răspunsul potrivit ar fi că milostenia noastră trebuie să fie îndreptată către toţi oamenii, însă cu o anumită rânduială, "... în ordinea cuvenită (…). Şi care e acea ordine? De a arăta o mai mare îngrijire pentru cei de aceeaşi credinţă". (Sfântul Ioan Gură de Aur). Prin acesta nu înţelegem că milostenia se îndreaptă exclusiv către cei de aceeaşi credinţă cu noi. Deci, milostenia se adresează şi către cei care nu sunt de aceeaşi credinţă cu noi, după cum ne învaţă şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii: "Nu şovăi a da un dar binecuvântat săracului. Căci e o faptă de milostenie. Nici celui de altă credinţă. Căci darul binecuvântat nu se vătăma de către cel de altă credinţă. Ci mai degrabă îl binecuvintează pe acela. Şi se poate întâmpla ca prin binecuvântarea ce are în sine puterea lui Dumnezeu să vină şi acela la cunoştinţa adevărului…" (Sfinţii Varsanufie şi Ioan).

Aşadar, milostenia noastră trebuie să-i cuprindă atât pe cei buni, cât şi pe cei răi, pentru că "cel ce face milostenie imitând pe Dumnezeu nu cunoaşte deosebire între rău şi bun, între drept şi nedrept, când e vorba de cele ce sunt de trebuinţă trupului, ci împarte tuturor la fel, după trebuinţă, chiar dacă cinsteşte mai mult, pentru buna aplecare a voii, pe cel virtuos decât pe leneş." (Sfântul Maxim Mărturisitorul). Nu trebuie să facem noi investigaţii în ceea ce priveşte credinţa, viaţa sau meritele celui care primeşte milostenia "… căci nu se cade să-l cercetezi pe om de unde este şi al cui este; a lui Dumnezeu zidire este, măcar elin de este, sau evreu, sau fără de lege, lui îi trebuie ajutor de la tine." (Sfântul Ioan Gură de Aur).

De asemenea, nu trebuie să-l judecăm pe cel care cere sau are nevoie de ajutorul nostru, pentru că, aşa cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur, nu ni s-a poruncit să judecăm sau să blamăm noi faptele cuiva: "Nu ţi s-a poruncit să osândeşti tu lenea, ci să alini sărăcia. Nu ai fost pus să învinuieşti păcatul, ci să vindeci suferinţa! Nu să ocărăşti trândăvia, ci să întinzi mână de ajutor celor căzuţi! Nu să ţii de rău viaţa cerşetorului, ci să-l scapi de foame. Dar noi facem dimpotrivă. Nu uşurăm cu datul din averi sărăcia celor ce întind mâna, dar zgândărim cu noianul învinuirilor rănile săracilor". Aşadar, Dumnezeu nu răsplăteşte milostenia pentru viaţa celui care o primeşte, dacă este sfântă sau păcătoasă, ci pentru intenţia bună, dragostea şi bunătatea dăruitorului.

Deşi milostenia noastră trebuie să-i cuprindă pe toţi, fără să-l judecăm pe cel căruia îi oferim ceva, trebuie, totuşi, să avem şi discernământ, pentru ca milostenia noastră să nu devină încurajare pentru cerşetorie, lene sau răutate. Scriitorul bisericesc Clement Alexandrinul (150-215) spune că "…este drept să ajuţi pe cel nevoiaş, dar nu-i bine să încurajezi lenea. (…) Este binecuvântat lucru să ajuţi pe cineva să-şi ducă povara, dar nu se cuvine să-l ajuţi să şi-o dea jos" (Clement Alexandrinul). De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare (330-379) îndeamnă la discernământ şi multă prudenţă privitoare la destinatarii milosteniei noastre: "Negreşit nu-i folositoare dărnicia acestei slujiri (a milosteniei) celor care alcătuiesc cântece plângăreţe, ca să înmoaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmităţile trupului lor şi din răni prilej de neguţătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceştia trebuie potolit cu câţiva bani;trebuie, însă, să arătăm milă şi iubire de fraţi faţă de cei care sunt învăţaţi să sufere necazul cu răbdare. Despre aceştia ni se va spune: "Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc" (Matei 25, 35) şi celelalte". În scrierile sale, Sfântul Vasile adresează permanent îndemnuri la milostenie şi întrajutorare, el fiind, de asemenea, un mare luptător împotriva tuturor inegalităţilor sociale, însă, în acelaşi timp, îndeamnă la o milostenie raţională: "Dumnezeu vrea ca tu, în simplitatea inimii tale, să fii darnic cu cel ce-ţi cere, dar, totuşi, cu raţiunea, să deosebeşti nevoia fiecăruia din cei care îţi cer" (Sfântul Vasile cel Mare). Nu este uşor să facem întotdeauna deosebirea între cel care are nevoie imediată de ajutor şi cel care şi-a făcut din cerşetorie o "meserie", însă atunci când suntem siguri că cel care cere ajutorul nostru nu face aceasta cu sinceritate, ci cu viclenie şi cu scopul de a-şi acoperi lenea sau de a-şi hrăni alte patimi, atunci îl putem refuza, păstrând ajutorul nostru pentru cei care cu adevărat au nevoie de el şi care, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare,"suferă necazul cu răbdare".

Există multe feluri în care Hristos Domnul vine la noi şi întinde mâna Sa cea nevăzută spre noi, pentru ca noi să devenim mâinile iubirii Sale milostive către oamenii care au nevoie de ajutorul nostru.

Milostenia îl ajută nu numai pe cel ce primeşte, ci mai ales pe cel ce dăruieşte

Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens că: "…milostenia n-a fost lăsată pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce dăruiesc, nu pentru cei ce iau, ci pentru cei ce dau, fiindcă aceştia, în principal, câştigă mai mult", deoarece "…nu dai atât cât iei! Dai argint, şi primeşti Împărăţia cerurilor. Pui capăt sărăciei, şi te-ai împăcat cu Stăpânul! Vezi că răsplata nu-i egală? Datul e pământesc, răsplata cerească! Datul piere, răsplata rămâne! Datul se strică, răsplata e mai presus de stricăciune". Deci, vedem că milostenia are valoare veşnică, este lumină netrecătoare adunată în sufletul celui ce o săvârşeşte.

Timpul Postului Sfintelor Paşti este, aşadar, o mare binecuvântare pentru noi de a învăţa şi mai mult ce este milostenia ca rodire a milei lui Dumnezeu în sufletul nostru. Când oferim ceva altora, cu dragoste frăţească dezinteresată, primim în schimb o lumină tainică în sufletul nostru. Toate faptele bune pe care le-am făcut în viaţă revarsă lumină harică în sufletul nostru. De aceea, în ziua Judecăţii, Hristos-Domnul priveşte la lumina harică adunată prin rugăciune, pocăinţă şi prin milostenie în sufletul celui credincios şi darnic. Iată cum bucuria mântuirii omului depinde de intensitatea iubirii milostive din sufletul său, spre slava Preasfintei Treimi şi fericirea sfinţilor. Amin.

(Sursa: Ziarul Lumina)