Mircea Radu IACOBAN

S-A PROSTIT ŞI HAGI! Pasiunile din fotbal întunecă minţile! I-am iertat „regelui” aberaţia desemnării feciorului său Ianis drept căpitan al echipei Viitorul. Cum se ştie, la machedoni, orice gest întreprins în favoarea familiei se cuvine acceptat şi aplaudat, da-i de-a dreptul indecent să înscăunezi căpitan peste al de Cernat ori Nicoliţă, trecuţi pe la Naţională, un puştan ce va împlini 18 ani abia în octombrie! Şi care, între noi fie vorba, încă n-a rupt gura târgului, rar ridicându-se peste nivelul mediocru al fotbalului românesc (cât despre basna cu achiziţionarea la Fiorentina contra unui milion de dolari, nici nu mai vorbim – tăticul confundă iluziile cu realitatea). Considerându-şi şi echipa parte a familiei, ceea ce, la urma urmei, e de admirat, Hagi se crede obligat să-i ia apărarea şi atunci când, flagrant, nu merită. Că echipa merge şontâc-şontâc, se vede de la o poştă; s-a întâmplat şi la case mai mari, dar Hagi nu ştie să piardă şi trânteşte ultimele eşecuri pe teren propriu în cârca arbitrilor: „Dacă noi n-am avut penalty azi la Nicoliţă, mă las de antrenorat!” De i-ar fi fost acordat, nu tot pierdea meciul? Iar faza cu pricina, incertă şi discutabilă, este văzută de doi reputaţi foşti arbitri internaţionali total diferit, după cinşpe reluări la tv: unul spune da, celălalt, ba. Dacă opinia noastră contează cât de cât, iat-o: n-a fost penalty. Aş, arbitrii sunt de vină („nu suntem lăsaţi să jucăm!”) chiar şi pentru înfrângerea cu CSMS Iaşi, deşi Viitorul a jucat, cum chiar Hagi spunea, lamentabil, şi nici un mare reproş n-a fost trecut în contul arbitrajului. Tăticul Hagi, care a adus mari servicii fotbalului nostru şi ca jucător, şi ca manager-antrenor, afirmă, de-a dreptul scandalos, chiar că „suntem cea mai dezavantajată echipă din campionat”. Halal luciditate: Viitorul a beneficiat de cele mai multe lovituri de la 11 metri din tot campionatul! Aşa persecuţie mai zic şi eu! Coane Hagi, te respectăm, revino cu picioarele pe pământ!

*

ŞI CEDO dă semnale că-i în prag de pierdere a uzului raţiunii, promovând cea mai aberantă şi antieuropeană decizie a unei Curţi... europene: România va trebui să renunţe la sărbătorirea Dragobetelui, iar cine nu se conformează, va fi sever sancţionat! Nu-s fan Dragobete; consider că-i vorba despre un eveniment regional oltenesc şi-s incorecte încercările de a-l impune tuturor românilor, după cum n-ar fi corect să cerem celor din Strehaia să adopte „Învierea ursului” de la Bosanci. Dar amândouă-s ale noastre, româneşti, şi fac parte din tradiţiile acestui popor! A impune discreţionar tradiţia occidentală a „Valentine’s Day” şi, mai ales, a decreta abandonarea unui corespondent cvasiidentic din etnografia şi folclorul unei ţări membre aduce a gravă nesocotire a însăşi devizei UE, „Unitate în diversitate”, şi a setului de valori europene afişat pe site-ul oficial, unde, la capitolul „Demnitate umană”, se vorbeşte despre „respectul diversităţii culturale”. UE, prin intermediul CEDO, stabileşte fără să clipească precum că doar „sărbătoarea occidentală <Valentine’s Day> îndeplineşte standardele actuale de toleranţă şi multiculturalism” (Dragobetele ce hibă o fi având?), iar Ministerul Român de Interne se consideră obligat să adopte acte normative de sancţionare a manifestărilor publice prilejuite de hingheritul Dragobete! Mare-i grădina lui Dumnezeu! Interesante sunt argumentele prin care grupul de persoane ce a reclamat la CEDO nerecunoaşterea oficială a Valentine’s Day în România (iaca de ce nu mai puteau dumnealor; care să fi fost mobilul real al demersului, doar, cum se ştie, costă zdravăn?): „Sărbătoarea Dragobetelui are un caracter mistic-conservator, heterosexual, fiind o sărbătoare discriminatorie repopularizată de tineri tradiţionalişti care nu doresc să-şi scoată iubita la restaurant conform tradiţiei occidentale”. Deci, nu-i „european” să fii „tânăr tradiţionalist” şi, mai ales, să nu-ţi „scoţi iubita la restaurant de 14 februarie”! Cum a putut să trateze cu seriozitate onorata Curte o sesizare atât de idioată şi de neeuropeană, greu de priceput. Cu una, cu alta, românii încep să se simtă tot mai îngrădiţi şi mai strâmtoraţi în ţara lor.