Luna Iulie sau Cuptor

Iulie (Cuptor) prezintă mereu o maturizare anuală a timpului sub nimbul solar, la vremea nedeilor sântilineşti, calendarul popular oferind acestui segment de timp mul-te momente sărbătoreşti, când credinţele rodesc în spaţiul în care omul îşi modelează ritmurile diurne şi riturile.

Iulie este luna a cincea a străvechiului calendar roman şi luna a şaptea a calendarelor reformate (iulian şi gregorian), denumirea fiind dedicată reformatorului vechiului calendar, Iulius Caesar. Datorită faptului că iulie este perioada calendaristică când se înregistrează cele mai mari temperaturi din întreg anul, a primit şi o denumire meta-forică, de Cuptor, acum timpul marcând printre altele coacerea lanurilor de grâu, precum şi maturizarea altor plante de cultură. Tocmai de aceea, calendarul popular din societatea tradiţională înregistra în acest interval de timp sărbători sau momente festive cu fel de fel de obiceiuri şi credinţe, practici ritualice dedicate secerişului, forţelor potrivnice omului, precum şi unor fenomene naturale (secetă, furtuni, grindină, trăsnete etc.).

Dintre sărbătorile populare din această lună amintim doar câteva. Cosmandinul din 1 iulie se ţinea pentru ca omul să fie ferit tot restul anului de boli, arşiţă, foc sau grindină şi tot pentru boli (în special pentru ciumă) la 5 iulie era sărbătoarea Tănăsia Ciumei. Pe întreaga durată a lunii lui Cuptor, dar în special la 9 iulie, avea loc Caloianul, un ritual de invocare a ploii, pen-tru ca la 15 iulie să se celebreze Ciurica, urmată imediat de Circovii de vară, dată când se începea recoltatul cepei şi a usturoiului.

Păliile din 17 iulie se ţineau pentru că aceste reprezentări erau apărătoare de boli, de lupi, precum şi contra pagubelor la recolte. Dar sărbătoarea centrală a acestei luni a fost şi încă este Sântilia (20 iulie), dată la care sunt celebraţi şi Moşii de Sântilie, când se împart pomeni (mere sântilineşti, farfurii cu miere de albine), iar în munţi aveau loc vestitele nedei. Luna cuprinde şi alte date importante consemnate în calendarul popular, cum ar fi Foca şi Pârliile (22 iulie), Opârlia (23 iulie), Pantelimon (27 iulie), zile care se ţineau prin oprirea lucrului, pentru apărarea de boli, trăsnete, arşiţă, totodată aceste zile marcând şi miezul verii. La 30 iulie se ţinea Tatăl Soarelui, iar în ziua următoare se celebra Ursul Mare, pentru ca animalele domestice să nu fie atacate de sălbăticiunile pădurilor.

Referitor la luna lui Cuptor, când ziua are 14 ore, iar noaptea 10, de-a lungul timpului s-au cumulat multe credinţe, în special cu referire la diverse fenomene meteorologice. Astfel, se credea că, dacă în ziua Punerii Veşmântului Născătoarei de Dumnezeu (2 iulie), va ploua sau va bate vântul, nucile nu se vor strica, iar alunele se vor coace în voie sau dacă tuna cu o oră înainte de amiază la 15 iulie, însemna că iarna venea mai repede, iar dacă se întâmpla să plouă cu un ceas mai târziu, iarna era mai grea, dacă soarele strălucea pe toată durata acestei zile, era de aşteptat o iarnă de mijloc, însă cu zile friguroase. Dacă tuna când soarele intra în semnul zodiacal al Leului (23 iulie), se zicea că secara şi orzul, semănate pe locuri mai înalte, vor avea o recoltă ceva mai scăzută.

(etnograful Mihai Camilar)